Joi, 28 mai 2026
Sf. Gherman, ep.
„Pe când Isus ieşea din Ierihon cu discipolii săi şi cu o mulţime numeroasă, un cerşetor orb, Bartimeu, fiul lui Timeu, stătea lângă drum. Auzind că este Isus din Nazaret, a început să strige şi să spună: “Fiul lui David, Isuse, îndură-te de mine!” Mulţi îl certau ca să tacă, însă el striga şi mai tare: “Fiul lui David, îndură-te de mine!” Oprindu-se, Isus a spus: “Chemaţi-l!” Şi l-au chemat pe orb, spunându-i: “Curaj, ridică-te, te cheamă!” Iar el, aruncându-şi haina, a sărit în picioare şi a venit la Isus.” (Mc 10, 46-50)
„Ce vrei să fac pentru tine ?”, îi cere Isus orbului. Este aceeași întrebare pe care în acest moment Evanghelia o pune fiecăruia dintre noi, care, asemenea lui, suntem orbi, stând așezați lângă drum. Și noi facem ca el, dându-i același răspuns : „Isuse, îndură-te de mine. Să-mi recapăt vederea.”
Numai astfel obținem vederea : avem credința care mântuiește și care ne face să-l urmăm pe drumul său.
Scopul întregii cateheze a lui Isus pentru ucenicii săi este de a ne aduce aici unde se îndeplinește ultima minune, aceea definitivă: vindecarea de orbire.
Prin povestirea despre vindecarea orbului Bartimeu ni se arată că credința este urechea care ascultă, gura care strigă, piciorul care aleargă la El, mâna pentru a arunca mantaua și ochii pentru a vedea și a urma. Punctul său de plecare este mizeria recunoscută, mijlocul său este chemarea milei, împlinirea sa este iluminarea care face să fie văzut Domnul.
Isus este lumina lumii, Domnul care redă vederea celor orbi. Chemarea numelui său constituie mântuirea noastră.
Ucenicul este născut ca ucenic prin chemarea numelui lui Isus și a milostivii sale.
