După evenimentele din 1989, părintele Jean Magnan, preot iezuit, a organizat convoaie umanitare in România împreuna cu elevii de la Şcoala din Provence, Marsilia.
În 1993 a obţinut de la superiorii lui iezuiţi permisiunea de a petrece un an în România şi anul următor, a rămas la Satu Mare. Convins că toate convoaiele umanitare nu au schimbat cu nimic realitatea dură a acestei ţări şi dorind să muncească în profunzime cu românii, Jean întemeiază în 1995, împreună cu prietenii lui – Frères Romania – o Asociaţie non-profit.
În aprilie 1995, el a cumpărat o casa pe care a denumit-o «Casa Sfânta Ana », în onoarea mamei lui.
Părintele Jean s-a ocupat de tinerii liceeni înainte de a veni in România şi, ajungând la Satu Mare, s-a gândit să creeze un loc pentru tinerii de aici. Casa Sfânta Ana, situata între doua licee, era potrivită pentru aceasta activitate. Părintele Jean a primit trei liceeni care ulterior şi-au invitat prietenii. Apoi au venit câţiva tineri francezi care au fost impresionaţi de primirea din România şi de atmosfera din casa Sfânta Ana.
Totul a început sa prindă viaţă şi a devenit un furnicar de idei, de proiecte si iniţiative. S-au format multe grupuri, Asociaţia s-a dezvoltat, activităţile ei s-au diversificat, la fel şi infrastructura.