Vineri, 22 mai 2026
Vineri din săptămâna a 7-a a Paştelui
Ss. Rita din Cascia, călug.; Emil, m.
Ioan 21,15-17:“..Isus i-a spus lui Simon Petru: Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti mai mult decât aceştia? El i-a zis: Da, Doamne, tu ştii că te iubesc. El i-a spus: Paşte mieluşeii mei! El i-a zis iarăşi, a doua oară: Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti? El i-a spus: Da, Doamne, tu ştii că te iubesc. I-a zis: Paşte oile mele! I-a zis a treia oară: Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti? Petru s-a întristat pentru că i-a zis a treia oară: Mă iubeşti? şi i-a spus: Doamne, tu ştii toate, tu ştii că te iubesc. Isus i-a zis: Paşte oile mele.”
Dacă Isus Cristos ne-ar întreba: Mă iubeşti tu pe Mine, aşa cum l-a întrebat pe Petru, oare ce am răspunde? Îl iubim sau nu-L iubim pe Mântuitorul? Probabil, cei mai mulţi dintre noi ar răspunde că au sentimente de dragoste şi de recunoștință pentru Fiul lui Dumnezeu, dar cât de profunde sunt acestea? Să nu uităm că Mântuitorul ne-a iubit mai întâi, și ne-a iubit cu o iubire așa de mare încât și-a dat viața pentru noi. Având exemplu această iubire dumnezeiască, să avem curajul să ne mărturisim iubirea față de Dumnezeu și de aproapele nostru, atât prin cuvânt cât și prin faptă.
Cât de mare este iubirea mea pentru Dumnezeu? Cum îmi arăt eu iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele meu? Când și cui am spun ultima dată “Te iubesc! ”?
Rugăciune
Doar în iubire te pot găsi, Dumnezeul meu.
În iubire porțile sufletului meu se deschid larg,
îmi permit să respir aerul nou al libertății
și să uit de meschinăria mea.
În iubire întreaga mea ființă înaintează
în afara granițelor rigide ale îngustimii
și nerăbdării afirmării de sine,
care mă fac prizonier al sărăciei
și goliciunii mele proprii.
În iubire toate puterile
sufletului meu curg spre tine,
nemaidorind să se întoarcă,
ci doar să se piardă complet în tine,
căci prin iubirea ta, tu ești
cel mai adânc nucleu al inimii mele,
mai aproape de mine
decât îmi sunt eu însumi.
Dar când eu te iubesc,
când reușesc să scap
din cercul îngust al sinelui
și las în urmă agonia neliniștită
de întrebări fără răspuns,
când ochii mei orbiți
privesc doar de la distanță
și dinafară spre strălucirea ta
de neapropiat
și cu atât mai mult când tu însuți,
O cel de Neînțeles,
ai devenit prin iubire nucleul
cel mai adânc al vieții mele,
atunci pot să mă cufund cu totul în tine,
o Dumnezeule misterios
și o dată cu mine toate întrebările mele.
Karl Rahner SJ
