Comunitatea catolică românească din Torino a sărbătorit cea de-a 29-a aniversare sub efigia Fericitului Ieremia Valahul printr-o serie de evenimente deosebite care au marcat zilele de joi, 7 mai, până duminică, 10 mai 2026: misiunile populare împreună cu părintele Marius Taloş, SJ, concertul de cor şi pian împreună cu Corul Le Chardon, procesiunea cu Statuia Fericitului Ieremia, Sfânta Liturghie solemnă a hramului şi agapa frăţească, toate sub privirea caldă şi binevoitoare a Înalt Preasfinţitului Ioan Robu, arhiepiscop mitropolit emerit de Bucureşti.
Ziua de joi, 7 mai, a fost marcată de sosirea la Torino, după circa 50 de ani, a Înalt Preasfinţitului Ioan Robu, care a răspuns pozitiv invitaţiei făcute de către părintele paroh Iulian Herciu de a petrece împreună cu românii din Torino aceste zile pline de bucurie.
Ziua de vineri, 8 mai, chiar în ziua Fericitului Ieremia şi a Sfântului Victor, a avut loc un concert extraordinar de pian şi cor oferit de către grupul vocal piemontez “Le Chardon”, condus de maestrul Fabrizio Barbero, la care au participat atât consulul general al României la Torino, dr. Cosmin Dumitrescu, cât şi consilierul Primăriei Torino, Paolo Chiavarino, împreună cu Mons. Ionuţ Paul Strejac (diplomat al Sfântului Scaun la Nunţiatura Apostolică Albania) şi părintele profesor Lucian Păuleţ. Un spectacol care ne-a demonstrat că şi muzica poate o fi o modalitate “în a spune” Dumnezeu. Frumuseţea şi intensitatea pătrunzătoare a notelor care s-au aşternut la picioarele Sfintei Fecioare Maria au fost depăşite doar de bucuria vădită a artiştilor. Cu mari emoţii am ascultat interpretarea la pian a fraţilor Matei, Massimo Antonio (16 ani) şi Tommaso Vincenzo (14 ani), pe care i-am văzut crescând în comunitatea noastră şi care ne-au amintit că aici, în diaspora, nu suntem doar nişte emigranţi, nu doar o forţă de muncă, ci suntem valoare, suntem plus, ducând dincolo de graniţe excelenţa românească, care, unită cu seriozitate şi muncă, dă rezultate de care suntem cu adevărat mândri. Iar piesele vocale interpretate de grupul coral din care fac parte părintele diacon permanent Octavian Matei şi fiul său, Massimo Antonio, ne-au “în-cântat”: voci minunate şi vibrante care s-au îmbinat perfect cu atmosfera barocă a Bisericii “Madonna del Carmine”, ce poartă amprenta marelui arhitect Filippo Juvarra.
Sâmbătă, 9 mai, a fost ziua în care statuia Fericitului Ieremia Valahul a fost purtată în procesiune pe străzile adiacente, mărturie vădită a unei Biserici “in uscita” după îndemnul Papei Francisc: centrul oraşului Torino a retrăit astfel momente de credinţă autentică din ce în ce mai rar întâlnite în societatea occidentală secularizată, multietnică şi multireligioasă.
Iar ziua de duminică, 10 mai, a fost cea care ne-a dăruit multe momente frumoase, începând cu sceneta pe care copiii ce se pregătesc pentru Prima Sfântă Împărtăşanie au prezentat-o în faţa Înalt Preasfinţitului şi a comunităţii: viaţa Fericitului Ieremia a fost astfel explicată pe înţelesul tuturor, mici şi mari, cu acea inocenţă şi sinceritate caracteristice copilăriei. Liturghia solemnă a fost concelebrată de către Înalt Preasfinţitul Ioan Robu, împreună cu Mons. Ionuţ Paul Strejac, pr. Lucian Păuleţ, pr. Marius Taloş SJ, părintele franciscan Andrei Ficău, părintele paroh Iulian Herciu, părinţii diaconi permanenţi Octavian Matei şi Daniel Sabău şi părintele diacon Daniel Mîrţ. Agapa frăţească ce a urmat a fost demnă de propria semnificaţie intrinsecă: masă comună, prietenească, organizată în spiritul iubirii creştine, pentru a întări comuniunea dintre credincioşi.
Toate aceste momente au avut însă un unic fir conductor: misiunile populare ce s-au desfăşurat vineri, sâmbătă şi duminică, timp în care părintele Marius Taloş, SJ, ne-a ajutat să înţelegem mai bine Sfânta Scriptură prin prisma vieţii şi exemplului Fericitului Ieremia, căci “sfinţii sunt cei mai buni interpreţi ai Sfintei Scripturi”. Fericitul Ieremia Valahul, “badante” timp de patru decenii, a trăit şi a mărturisit ceea ce psalmistul spune: “Fericit acela care se îngrijeşte de cel bolnav, căci Domnul îl izbăveşte în clipa necazului său.”
Şi din familiile din România, în ultimele patru decenii, a plecat cel puţin o persoană care a lucrat sau continuă să lucreze ca şi “badante”, iar “Fericitul Ieremia ne arată cum să învăţăm să ne îngrijim mai mult şi să ne îngrijorăm mai puţin”. Bunul samaritean este exemplul concret al unui om atent “în trafic”, pe drum, cu o atenţie care se antrenează, ca un muşchi, şi care are nevoie de ochi (pentru a vedea), inimă (pentru a simţi mila) şi mâini (pentru a sluji). Îngrijirea concretă a samariteanului: uleiul (caritatea şi milostivirea) şi vinul (adevărul, dreptatea) se intersectează şi se completează în mod armonios pentru a ajunge la roadele sperate. Fiecare dintre noi se poate regăsi la un moment dat în contexte de viaţă în care trebuie să ne îngrijim de câte cineva. Totuşi, câteodată, unele îngrijiri ne pot depăşi, din mai multe puncte de vedere: fizic, moral sau bănesc, de aceea este necesar să înţelegem nu doar nevoile persoanelor îngrijite, ci şi pe cele personale, acceptând şi chiar căutând o continuare a îngrijirii sub o altă formă, cea a îngrijirii specializate, fără a uita că primul îngrijitor, “badante”, este Dumnezeu.
Fericitul Ieremia este de altfel un exemplu de “umilinţă şi de ascultare, pe care o putem înţelege doar prin prisma copiilor”, invitaţi a fi asemenea unui “bob de muştar, cel mai mic dintre seminţe, dar care dă naştere celui mai mare copac”. Folositoare este de asemenea şi “păstrarea în inimă a tuturor cuvintelor, vesele şi triste, după exemplul Sfintei Fecioare Maria”. Rugăciunea care ne poate ajuta în acest sens: “Isuse cu inima blândă şi smerită, fă inimă noastră la fel cu inima ta”, ne poate da curajul de a spune “Cristos a înviat!” chiar şi în cele mai întunecate momente ale vieţii noastre.
Conform moştenirii spirituale a Fericitului Ieremia creştinul trebuie: să anunţe vestea cea bună; să denunţe tot ceea ce se opune bunei vestiri şi să renunţe (să re-anunţe: a enunţa de două ori), căci acela care renunţă este cel care se face credibil în ceea ce anunţă, dar doar cu “ajutorul Duhului, căci fără Duh nu avem nici o putere!”.
Capelania catolică românească din Torino mulţumeşte tuturor celor care au participat la aceste zile de sărbătoare, dar mai ales celor cărora au contribuit în mod concret ca această sărbătoare să fie una pe măsura realităţii trăite in diaspora, cu dorinţa şi speranţa de a exprima concret ultima caracteristică a Fericitului Ieremia pe care părintele Marius a ilustrat-o: “cu picioarele pe pământ, cu inima în cer, dar niciodată cu capul în nori!”.
Tatiana Ghiurca
sursa:ercis.ro