Luni, 27 aprilie 2026
Sf. Zita, fc.
„Eu sunt poarta oilor.” (In 10,7)
Poarta este locul de unde plec și unde mă întorc. Când ajung la poartă, știu că am ajuns acasă. Acasă este staulul meu, locul odihnei mele, locul unde mă simt în siguranță, mă simt la adăpost, unde sunt protejat, ascultat, vindecat și unde găsesc curajul de a porni din nou la drum.
Isus ne spune că el este poarta noastră: o poartă mereu și tuturor deschisă. În Inima Domnului suntem întotdeauna acasă. La El alergăm atunci când ne simțim singuri, flămânzi, obosiți, răniți, neînțeleși, abandonați. Acolo găsim iubire, ascultare, mângâiere, curaj și vindecare. De acolo plecăm cu bucurie și speranță pentru a continua să înfruntăm realitățile lumii.
Rugăciune:
Isuse, poarta mea spre veșnicie,
Veghează pașii mei!
Dă-mi putere să mă întorc la tine atunci când mă îndepărtez de tine
Și curaj să te recunosc și să te slujesc în frații și surorile spre care pașii mă poartă!
