Miercuri, 22 aprilie 2026
Ss. Soter şi Caius; Sf. Leonida
Ioan 6, 35: “Eu sunt pâinea vieţii. Celui care vine la mine nu-i va mai fi foame şi celui care crede în mine nu-i va mai fi sete niciodată.”
Evanghelia ne prezintă o revelație care răstoarnă tot ce credeam că știm despre viață: „Eu sunt pâinea vieţii.” Cristos nu spune „îți dau pâine”, ci „Eu sunt pâinea”, nu oferă ceva exterior, ci Se oferă pe Sine.
Și dacă suntem sinceri, fiecare dintre noi știe ce înseamnă foamea aceasta. Nu foamea de pâine, ci aceea care apare în tăcere: când ai totul și totuși simți un gol; când ești înconjurat de oameni și totuși singur; când ai realizări, dar nu ai pace.
Este foamea sufletului după sens.
Noi încercăm să ne săturăm cu orice: succes, relații, distracții. Și chiar dacă această “gustare” ne astâmpără puțin, foamea revine. Mai tăcută, dar mai adâncă.
Și atunci, pe altar, în Biserică, se întâmplă ceva aproape imposibil: Dumnezeu nu ne mai vorbește despre iubire – Se face hrană.
“Euharistia, deși constituie plinătatea vieții sacramentale, nu este un premiu pentru cei desăvârșiți, ci tratament puternic și hrană pentru cei slabi.” (Papa Francisc, Evangelii gaudium, 47)
Nu toți cei care gustă înțeleg, dar cei care aleg să creadă în această prezență reală, nu mai flămânzesc.
Cred în prezența vie a lui Cristis in Euharistie?
Rugăciune
Dumnezeule, care ne-ai lăsat în acest Sacrament minunat amintirea morţii şi învierii tale, fă-ne, te rugăm, ca astfel să cinstim sfântul mister al trupului şi sângelui tău, încât să simţim necontenit în noi roadele răscumpărării tale,
care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor. Amin.
(Oratio ad Benedictionem Sanctissimi Sacramenti – Missale Romanum)
Photo credit: CNS photo/Vatican Media 2025
