Joi, 2 aprilie 2026
JOIA SFÂNTĂ (Cina Domnului)
„Înainte de sărbătoarea Paştelui, ştiind Isus că îi venise ceasul să treacă din lumea aceasta la Tatăl, iubindu-i pe ai săi care erau în lume, i-a iubit până la sfârşit. În timpul cinei – când diavolul pusese deja gândul de a-l trăda în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon -, ştiind că Tatăl a dat toate în mâinile sale şi că de la Dumnezeu a ieşit şi că la Dumnezeu merge, s-a ridicat de la cină, şi-a pus hainele deoparte şi, luând un ştergar, s-a încins. Apoi a turnat apă într-un vas de spălat şi a început să spele picioarele discipolilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins. (…) Aşadar, dacă eu, Domnul şi Învăţătorul, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora. Căci v-am dat exemplu ca şi voi să faceţi aşa cum v-am făcut eu”. (In 13, 1-5.14-15)
Domnul se încinge cu un ștergar și spală picioarele. În această icoană îl vedem pe Dumnezeu în gloria sa: este iubire care se pune în slujirea celui iubit.
Dumnezeu este cel care îmi spală picioarele mie, care sunt ca Petru care reneagă, ca Iuda care trădează, ca alții care îl abandonează.
Mântuirea nu este ceea ce facem noi pentru El, ci acceptarea a ceea ce El face pentru noi. Acesta este principiul, fără sfârșit, al vieții noi: ne permite să ne iubim unii pe alții așa cum ne iubește El.
Evanghelistul Ioan amintește de opt ori că Isus spală picioarele. Prin aceasta, vrea să ne spună: opriți-vă și vedeți ce înseamnă că El este Domnul, este Învățătorul, este cel care revelează gloria lui Dumnezeu, este Fiul egal cu Tatăl, tocmai pentru că spală picioarele.
Dumnezeu este Iubire, iar Iubirea este, în esența ei, umilință în sensul de smerenie, iar nu umilire. Umilirea este a a celor mândri, este a trufiei și egoismului, pe când iubirea este smerită.
