Joi, 19 martie 2026
† SF. IOSIF, soţul Sf. Fecioare Maria
Fer. Marcel Callo, m.
„Naşterea lui Isus Cristos însă a fost astfel: mama lui, Maria, fiind logodită cu Iosif, înainte ca ei să fi fost împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt. Iosif, soţul ei, fiind drept şi nevoind s-o expună, a vrut să o lase în ascuns. Cugetând el la acestea, iată că un înger al Domnului i-a apărut în vis, spunându-i: “Iosif, fiul lui David, nu te teme să o iei pe Maria, soţia ta, căci ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt! Ea va naşte un fiu şi-i vei pune numele Isus, căci el va mântui poporul său de păcatele sale”.(Mt 1, 16.18-21)
„Iosif, fiind drept și nevoind s-o expună, a vrut să o lase în ascuns”. Aici se exprimă drama lui Iosif, care este drama oricărui drept. Persoana dreaptă este aceea care primește meritul just pentru faptele sale, cea care nu vrea mai mult decât i se cuvine, decât este îndreptățită să primească.
Iar Iosif, fiind drept, spune: nu mi se cuvine. Nu este rezultatul acțiunii mele, nu eu am făcut aceasta.
A crede că Iosif voia să o lase pe Maria pentru că ar fi avut suspiciuni, ar fi straniu. Reacția lu Iosif este pur și simplu din respect. Înseamnă a admite că ceea ce i se dă îl depășește, că nu este rezultatul acțiunii sale, nu este ca urmare a meritului său.
Darul pe care ni-l face Dumnezeu este superior oricărui act de dreptate, oricărei logici a meritului : este un dar pur.
Maria l-a conceput pe Fiul lui Dumnezeu fiind umilă, smerită. Știind că nu este vorba despre un merit al ei, ea nu spune: nu merit, deci refuz. Ci, fiind umilă, ea spune: primesc totul ca dar. Smerenia se îmbină cu mărinimia.
Dumnezeu nu ne face să ne simțim nedemni, dar ne dă sensul smereniei și al mărinimiei pentru a primi darul.
Avem nevoie de deschidere sufletească pentru a primi darul, deoarece darul pe care Dumnezeu ni-l dă este imposibil: pe El însuși. La fel ca Iosif, să nu ne temem să îl primim. Dumnezeu nu este de temut, este de primit.
