Joi, 12 martie 2026
Ss. Inocenţiu I, pp.; Alois Orione, pr.; Maximilian, m.
„În acel timp, Isus a scos un diavol şi acesta era mut; îndată ce a ieşit diavolul, mutul a început să vorbească, iar mulţimile se mirau. Însă unii dintre ei spuneau: “Cu Beelzebul, căpetenia diavolilor, îi scoate pe diavoli”. Alţii, ispitindu-l, cereau de la el un semn din ceruri. Dar El, cunoscând gândurile lor, le-a spus: “Orice împărăţie dezbinată în ea însăşi se ruinează şi se prăbuşeşte casă peste casă. Deci, dacă Satana este dezbinat în el însuşi, cum va dura împărăţia lui? Voi ziceţi că eu îi scot pe diavoli cu Beelzebul. Dar dacă eu îi scot pe diavoli cu Beelzebul, fiii voştri cu cine îi scot? Pentru aceasta ei vor fi judecătorii voştri. Însă dacă eu îi scot pe diavoli cu degetul lui Dumnezeu, atunci împărăţia lui Dumnezeu a ajuns la voi.” (Lc 11, 14-20)
Întreaga lucrare a lui Isus este aceea de a ne elibera de duhul mut care ne împiedică să îl cunoaștem pe Dumnezeu, să îl numim tată cu o inimă liberă de fii și să trăim în împărtășirea iubirii cu frații noștri.
Duhul mut este cel care domină lumea care nu crede în Isus, ba chiar și pe cei care cred, dacă nu sunt atenți.
Duhul mut ne îndeamnă să ne împotrivim binelului și ne inversează perspectiva, arătându-ne binele drept rău, iar răul drept bine.
Adesea riscăm ca certitudinile noastre să ne conducă la a nega până și adevărurile cele mai evidente, precum acela că toți suntem frați și fii ai lui Dumnezeu și că trebuie să avem milă de toți. Noi, pe baza certitudinilor noastre, condamnăm, judecăm, îndepărtăm.
Adevărul este întotdeauna de căutat, iar acesta este iubirea pe care suntem chemați să o avem în mod concret pentru ceilalți. Aceasta ne face să vedem adevărul. În caz contrar, ajungem să negăm evidența.
