Luni, 23 februarie 2026
Sf. Policarp, ep. m. *
„Tot ce aţi făcut unuia dintre fraţii mei cei mai mici, mie mi-aţi făcut.” Mt 25,40
Isus ne pune în temă că la venirea Fiului Omului în gloria lui vom fi răsplătiți în funcție de ce am făcut sau nu am făcut fraților săi cei mai mici, iar răsplata va fi viața veșnică sau chinul veșnic.
Cine ar putea fi azi frații cei mai mici cu care se identifică Isus?
Ar putea fi cei flămânzi și însetați după Cuvântul lui Dumnezeu, cei care s-au înstrăinat de Biserică, cei care au fost goliți de demnitate, cei bolnavi din cauza păcatelor, cei care au devenit prizonieri ai adicțiilor de tot felul.
Ce avem noi de făcut?
Avem două opțiuni: putem să nu facem nimic, să rămânem pasivi, orbi, surzi, indiferenți: nu am timp, nu-i treaba mea, nu mă privește, sau putem să facem ceva: să-i auzim și să-i vedem așa cum îi vede Dumnezeu: cu o inimă plină de compasiune.
Împreună cu acești frați ai lui Isus și frați ai noștri putem transforma acest timp al Postului Mare într-un timp al întâlnirii cu Domnul, al ascultării Cuvântului Său, al învățării Poruncilor, al însoțirii pe calea Sfintelor Taine, al redescoperirii Chipului lui Dumnezeu, al vindecării, un timp al convertirii.
Doamne, vindecă-ne ochii, urechile și inima ca să nu rămânem orbi, surzi și indiferenți la strigătul fraților noștri care ne caută pentru că Te caută!
„E bine să nu faci răul, dar e rău să nu faci binele.” Sf. Albert Hurtado SJ
