Joi 19 februarie 2026
Sf. Mansuet, ep.
“Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să mă urmeze! Căci cine vrea să-şi salveze viaţa o va pierde, cine însă îşi va pierde viaţa pentru mine, acela o va salva.” (Lc 9, 23-24)
Isus ne arată ce înseamnă a-l urma pe El, ce presupune strădania noastră de a redobândi Viața. Cea pentru care am fost creați și care este posibilă numai în Dumnezeu. Numai acolo ne este bine, numai acolo suntem liberi cu adevărat, numai acolo găsim sensul nostru deplin.
Postul Mare este un drum de reîntoarcere spre această Viață, pe calea arătată de Isus și împreună cu El.
Urmarea lui Isus implică o continuă renunțare la sine și un drum al crucii în fiecare zi. Pare atât de greu de realizat. Dar Isus ne spune că dacă dorim să îl urmăm, aceasta este calea, pe care a străbătut-o El mai întâi, pentru noi.
În suferințele noastre, adesea ni se pare că Dumnezeu este absent. Dar El este cu noi. Nu ne abandonează nicicând. Am auzit-o de atâtea ori, și totuși, avem nevoie să ni se reamintească din nou și din nou.
El ne conduce, iar locul unde ne duce este Viața împreună cu El, în comuniunea de iubire cu Tatăl și cu Duhul Sfânt. Acolo unde este bine.
Crucea noastră o purtăm împreună cu Isus, niciodată singuri, deși pare de atâtea ori să ne copleșească.
Să îl rugăm să ne învețe să o purtăm așa cum a facut-o El, pentru ca să fie cale spre viață, iar nu spre moarte.
Să îl rugăm să facă să rodească iubire rănile noastre, să aducă mângâiere, așa cum au făcut rănile lui.
Să îl rugăm să ridice privirea noastră spre El, să renască în sufletele noastre speranța vindecării și a Învierii.
Să îl rugăm să ne mai ridice încă o dată, ca să mergem după El.
Să învățăm, din nou și din nou, să renunțăm la ceea ce ne ține captivi în noi înșine pentru a face loc Vieții care ni se dăruie prin dăruirea de sine a lui Isus.
Doamne Isuse, ce ar trebui să pierd pentru a te regăsi pe tine?
