Miercuri, 18 februarie 2026
MIERCUREA CENUŞII
Sf. Francisc Regis Clet, Fer. Ioan de Fiesole
Matei 6, 5-6: “Când vă rugaţi, nu faceţi ca ipocriţii, pentru că lor le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile străzilor ca să se arate oamenilor! Adevăr vă spun: şi-au primit răsplata. Tu însă, când te rogi, intră în camera ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti!”
Miercurea Cenușii deschide Postul Mare nu cu o poruncă grea, ci cu o invitație delicată: aceea de a coborî din zgomotul lumii în tăcerea inimii. Isus nu condamnă rugăciunea făcută în public, ci dorința de a fi văzuți și lăudați. El ne amintește că adevărata rugăciune nu caută aplauze, ci prezență; nu caută priviri omenești, ci privirea Tatălui.
Nu aparența, ci adevărul și sinceritatea inimii contează înaintea lui Dumnezeu. Mai ales în zilele noastre, societatea ne îndeamnă să fim văzuți cu orice preț, mai ales să ne luăm merite pentru ceea ce nu suntem. Dar Cristos ne învață să fim sinceri. Rugăciunea nu este spectacol, ci întâlnire, nu este discurs, ci relație, nu este pentru oameni, ci pentru Tatăl.
Cenușa pe care o primim nu este semn de tristețe, ci de adevăr: suntem trecători, dar iubiți; suntem slabi, dar chemați la sfințenie. Intră, așadar, în „camera” sufletului tău, acolo unde nu există măști, și lasă-L pe Dumnezeu să te vadă așa cum ești. Acolo începe convertirea.
Ce îmi propun să îi ofer Domnului în acest post?
Rugăciune
“Viața veșnică se îndepărtează de mine,
pentru că nu împart un pahar cu apă rece
cu toți cei care sunt ai Tăi.
Îi aleg pe cei apropiați inimii mele
și pentru ei dau tot ce am,
în timp ce pe ceilalți, care sunt ai Tăi,
e ca și cum nu-i văd.
Tu, care ai rămas însetat pe Cruce
ai devenit un izvor pentru mine.
învață-mă cum să împart cu alții
ceea ce oricum nu este al meu.
Nu mă lăsa ca
din cauza unui pahar cu apa rece,
să pierd veșnicia cu Tine.”
(cf. fra Nikola Jurišić – Ono što ionaku nuje moje)
