Joi 12 februarie 2026
Ss. Martiri din Abitinia
“În acel timp, Isus ridicându-se de acolo, a venit în ţinutul Tirului şi Sidonului şi a intrat într-o casă, voind ca nimeni să nu ştie; însă nu a putut să rămână ascuns, căci o femeie a cărei fiică avea un duh necurat a auzit despre el şi, venind îndată, a căzut la picioarele lui. Însă femeia era păgână, de origine siro-feniciană. Ea l-a rugat să alunge diavolul din fiica ei.” (Mc 7, 24-27)
Isus se ascundea într-o casă în ținutul păgân, deoarece ai săi, în urma criticilor la adresa Legii, luaseră hotărârea să îl ucidă (Mc 3,6).
În acest ținut, Isus este descoperit de o femeie care vine să îl implore să îi vindece fiica. Ea crede că, într-adecăr, fărâmiturile de pâine căzute de la masa copiilor pot fi salvatoare pentru cei ce le primesc, chiar păgâni fiind. În acele timpuri erau considerați ca fiind impuri, nedemni chiar. Femeia îndrăznește, iar credința ei îl impresionează pe Isus în așa măsură încât o vindecă pe copilă de îndată.
Femeia siro-feniciană primește pâinea fiilor ca dar gratuit. Aceasta o diferențiază în mod evident de cei care cred că pâinea fiilor li se cuvine.
Cel care, asemenea lui Israel, fie cel vechi, fie cel nou, crede că îi revine de drept sau că i se datorează, nu o va găsi niciodată.
Pâinea fiilor, Euharistia, este Fiul care își dă viața.
Să fim atenți să nu transformăm Euharistia în obicei și indiferență sau de-a dreptul într-un privilegiu care ne alimentează propriul orgoliu.
Noi, cei cu inima împietrită, ne vom converti atunci când vom primi pâinea fiilor recunoscându-ne păcătoși nevrednici și o vom împărți cu toți frații, fără discriminări.
