Joi, 29 ianuarie 2026
Sf. Valeriu, ep.
“În acel timp, Isus le-a spus mulţimilor: “Oare se aduce o candelă ca să fie pusă sub obroc sau sub pat? Nu ca să fie pusă pe candelabru? Căci nu este nimic ascuns care să nu fie descoperit şi nimic nu este secret care să nu vină la lumină. Dacă cineva are urechi pentru a asculta, să asculte!” (Mc 4, 21-23)
Lumina este o realitate pământească capabilă să ilustreze misterele cerești. Început al creației, principiu de viață și de inteligență, lumina este mai mult decât un atribut al lui Dumnezeu.
El este lumina și în El nu este întuneric; cuvântul său este făclie pentru pașii noștri. Însuși Isus spune despre sine că este adevărata lumină a lumii care a venit să lumineze pe orice om.
În viața lui Isus există o tensiune pe care noi nu o putem înțelege: El este lumină, dar stă sub obroc; este revelație, dar este secretă; este manifestare, dar rămâne ascunsă. Cum de Isus nu caută să fie cineva, să aibă parte de stimă, faimă, succes? Căci mijloacele nu îi lipsesc!
Pentru Isus, problema Împărăției nu este aceea de avea relevanță, ci aceea de a-și păstra identitatea. Candela nu trebuie să își facă griji cum să lumineze: ea arde și, de aceea, luminează.
Isus este lumina și viața lumii. Dar numai în ascunzătoarea crucii își va descoperi secretul, care este misterul lui Dumnezeu, și care pentru om este dintotdeauna ascuns: Dumnezeu este iubire fără limite pentru toți.
Acolo, în ascunderea lui maximă, iese la lumină tot ceea ce satana ascunsese prin minciuna lui, prezentându-ne un Dumnezeu rău, invidios și care pedepsește.
“Dacă cineva are urechi pentru a asculta, să asculte!” – urechea omului este făcută pentru a asculta Cuvântul lui Dumnezeu. Dar din cauza minciunii, ascultă mai mult de propriile frici decât de promisiunea lui.
Credința înseamnă a da mai multă crezare cuvântului său decât cuvântului nostru.
Rugăciune:
Doamne, învață-ne să ascultăm cu luare aminte cuvântul tău ziditor de viață în noi!
