Joi, 8 ianuarie 2026. Sf. Severin, abate
“Luând cele cinci pâini şi cei doi peşti, ridicându-şi ochii spre cer, a binecuvântat, a frânt pâinile şi le-a dat discipolilor ca să le pună în faţa lor; şi a împărţit cei doi peşti la toţi. Au mâncat toţi şi s-au săturat. Iar ei au adunat douăsprezece coşuri pline de bucăţi de pâine şi resturi de peşte. Cei care au mâncat erau cinci mii de bărbaţi.” (Mc 6, 42-44)
“Luând… a binecuvântat…. a frânt…. le-a dat…” sunt cuvintele memorialului Domnului mort și înviat în așteptarea revenirii sale. Isus ia pâinea din pământ și peștele din adâncul mării. Dar ochii și-i ține spre cer, îndreptați spre Tatăl. Luarea lui nu este o posedare, ci o primire în dar, binecuvântându-l pe cel care dă orice bine. Pâinea frântă este trupul său, dat pentru noi pe cruce.
Ucenicii oferă pâinea care vine de la Isus. Orice iubire a noastră și împărțire cu ceilalți își au în El propriul izvor.
Cele cinci pâini și doi pești par un lucru mic. Dar sărăcia noastră, puținul pe care îl avem, trecând prin mâinile Domnului, devine prin împărțire abundență pentru toți.
Această pâine care părea un lucru așa de mic, îi satură pe toți și nu se mai termină niciodată. Crește pentru acela care o rupe de la gură ca să dea și altuia, se înmulțește pentru cel care o împarte, iar cine dă din ea mai mult, are mai mult, pentru toți și pentru totdeauna. Este iubirea care nu se va termina niciodată (1 Cor 13.
. Spre deosebire de mană, este strânsă în coșuri ca să nu piară. Este pâinea vieții veșnice.
A mânca din această pâine înseamnă a trăi din Isus și la fel ca El.
Rugăciune:
Doamne Isuse, care ne faci parte din pâinea vieții veșnice, din însuși Trupul tău, învață-ne să trăim din aceasta cu luare aminte și să o împărțim cu iubire și fără rezerve cu cei din jurul nostru.
