Luni, 24 noiembrie 2025
Ss. Martiri din Vietnam **
Luca 21,1-4: În acel timp, Isus, ridicându-şi privirea, i-a văzut pe bogaţii care îşi puneau darurile în caseta pentru ofrande. A văzut şi o văduvă săracă punând acolo două monede mici. Şi a spus: “Vă spun: cu adevărat această văduvă săracă a pus mai mult decât toţi, pentru că toţi aceştia au oferit lui Dumnezeu din surplusul lor, pe când ea, din sărăcia ei, a oferit tot ce avea la viaţa ei”.
Dacă ne oprim o clipă asupra acestei scene, ne dăm seama cât de diferit privește Isus față de noi. Noi ne-am fi uitat, probabil, la sumele mari, la oamenii importanți care vin și pun daruri bogate. Dar Isus își ridică privirea și o vede pe cea pe care nimeni altcineva nu ar fi observat-o: o văduvă săracă, care abia are două monede.
Și totuși, în gestul ei mic, Isus descoperă o inimă mare. O inimă care nu dă pentru că „își permite”, ci pentru că se încrede cu totul în Dumnezeu. Ea pune în cutia pentru ofrande nu doar două monede, ci întreaga ei speranță, toată viața ei.
Gestul acesta, atât de discret, devine o predică pentru noi toți. Ne arată că înaintea lui Dumnezeu valoarea darului nu se măsoară în cifre, ci în iubire. Nu contează cât avem, ci cât din noi punem în ceea ce oferim.
Care sunt „cele două monede” din propria mea viață — acel mic dar care, pentru Dumnezeu, poate fi foarte mare?
Rugăciune
O, Dumnezeule, îmi doresc ca de azi înainte
să devin primul om conștient
de tot ceea ce lumea iubește, caută și pătimește.
Vreau ca eu să fiu primul care caută,
empatizează și suferă;
primul care se deschide și se sacrifică,
pentru a deveni mai uman,
mai nobil pe pământ
decât oricare dintre slujitorii lumii. Amin.
(Pierre Teilhard de Chardin, SJ)
