Joi, 20 noiembrie 2025
Ss. Grigore Decapolitul; Edmund, rege
Luca 19,42: “Dacă tu ai fi cunoscut în ziua aceasta calea spre pace! Acum însă este ascunsă pentru ochii tăi.”
Aceste cuvinte ale lui Isus sunt unele dintre cele mai pătrunse de durere din întreaga Evanghelie. El nu ne mustră, nu ne condamnă, ci plânge. Plânge pentru Ierusalim, pentru poporul Său, pentru inimile care L-au întâlnit, dar nu L-au recunoscut. Plânge pentru că pacea era atât de aproape, dar ochii lor erau închiși.
Când spune: „dacă ai fi cunoscut calea spre pace”, El amintește că pacea nu se fabrică prin eforturi omenești; ea se primește când îl lăsăm pe Cristos să locuiască în noi.
Drumul spre pace „este ascuns pentru ochii tăi”, nu pentru că Dumnezeu îl ascunde, ci pentru că noi ne acoperim ochii cu alte preocupări: frica, mândria, graba, dorința de control. De multe ori, viața spirituală e umbrită nu de mari păcate, ci de incapacitatea de a ne opri, de a asculta, de a recunoaște prezența Celui care vine blând.
Să ne lăsăm luminați de Spiritul Adevărului pentru a recunoaște prezența lui Cristos în viața noastră, în sacramente și în istoria personală. Numai așa se poate vindeca orbirea spirituală care ne împiedică să primim pacea.
Ce împiedică ochii mei să vadă pacea?
Rugăciune:
Dona la pace, Signore
A chi confida in te
Dona la pace, Signore
Dona la pace.
(Dăruiește pacea, Doamne,
Celui ce se încrede în Tine.
Dăruiește pacea, Doamne,
Dăruiește pacea.)
Dona la Pace – Taize
