Miercuri, 19 noiembrie 2025
Sf. Abdia, profet
2Mac 7, 23: “Aşadar, Creatorul lumii, cel care a plăsmuit neamul omenesc şi se află la originea tuturor, el vă va da înapoi în îndurarea sa şi duhul şi viaţa, pentru că voi le dispreţuiţi acum de dragul legilor lui”
Aceste cuvinte din lectura de astăzi devin poarta prin care intrăm într-o atitudine profundă de indiferență ignațiană: abandon în mâinile lui Dumnezeu, încredinţare totală în Cel care ne-a plăsmuit şi ne susţine clipă de clipă.
În modelul lui Ignaţiu de Loyola, în rugăciunea Suscipe, găsim esenţa acestor cuvinte: „Ia, Doamne, şi primeşte toată libertatea mea, memoria, mintea şi voinţa mea toată”. Ignaţiu nu oferă lui Dumnezeu ceva exterior, ci chiar centrul fiinţei sale, pentru că a înţeles că tot ceea ce este bun în noi vine de la Creator şi se întoarce la El pentru a fi reînnoit, vindecat, redat plin de viaţă.
A-i dărui lui Dumnezeu tot ce avem nu înseamnă pierdere, ci transformare. Atunci când renunţăm la a ne proteja singuri reputaţia, planurile, controlul, când le tratăm cu indiferență, în sens ignațian, Dumnezeu nu ne lasă goi, ci ne redă viaţa la o intensitate mai mare, ne dă un duh mai liber, mai curat, mai puternic.
Abandonul în mâinile lui Dumnezeu nu este un act de slăbiciune, ci de curaj spiritual. Este încrederea că Cel care ne-a creat ştie mai bine decât noi ce ne poate conduce la împlinire. Este credinţa că, în braţele Sale, nimic din ceea ce suntem nu se pierde, ci se regăseşte.
Din ceea ce am sau posed, ce aleg să îi ofer astăzi definitiv lui Dumnezeu?
Rugăciune
Ia-mi, Doamne, şi primeşte
toată libertatea mea,
memoria, mintea
şi voinţa mea toată.
Tot ce am sau ce posed
e din darul Tău.
Ţie, Doamne, Ți le înapoiez;
toate ale Tale sunt;
dispune de ele după bunul Tău plac.
Dă-mi numai iubirea
şi harul Tău
şi mi-e de ajuns.
(Rugăciunea Suscipe – Sf. Ignațiu de Loyola)
