Joi, 16 octombrie 2025
Ss. Margareta M. Alacoque, călug. *; Hedviga, călug. *; Longin, m
Psalmul 129,1–2: „Doamne, ascultă glasul meu! Pleacă-ţi urechea ta la glasul rugăciunii mele!”
În acest gest al lui Dumnezeu „pleacă-ți urechea”, vedem anticipată întreaga taina a Întrupării. Dumnezeu nu rămâne distant, ci se înclină spre om, devenind om El însuși în Cristos. Astfel, Dumnezeu nu doar ascultă rugăciunea omului, ci o trăiește împreună cu el. El intră în suferința noastră, în tăcerile noastre, în așteptările noastre.
Când spunem „ascultă glasul meu”, nu-I spunem lui Dumnezeu ceva ce El nu știe. Îi oferim libertatea noastră de a fi atinși, modelați, vindecați. Rugăciunea nu-L schimbă pe Dumnezeu, ci ne transformă pe noi, făcându-ne disponibili pentru iubirea Lui.
Simt că Dumnezeu se apleacă spre mine când mă rog?
Rugăciune:
“O, Doamne, ascultă rugăciunea mea,
O, Doamne, ascultă rugăciunea mea,
Când Te chem, răspunde-mi;
O, Doamne, ascultă rugăciunea mea,
O, Doamne, ascultă rugăciunea mea,
Vino, și ascultă-mă.”
„O Lord, hear my prayer,
O Lord, hear my prayer,
when I call answer me;
O Lord, hear my prayer,
O Lord, hear my prayer,
come and listen to me.”
(Cântec din Taizé)
