Luni, 15 septembrie 2025
Sf. Fecioară Maria Îndurerată **
Ioan 19,25-27: În acel timp, lângă crucea lui Isus, stăteau mama lui Isus şi sora mamei lui, Maria a lui Cleopa, şi Maria Magdalena. Aşadar, văzând Isus că stăteau acolo mama lui şi discipolul pe care îl iubea, i-a spus mamei: “Femeie, iată-l pe fiul tău!” Apoi, i-a spus discipolului: “Iat-o pe mama ta!” Şi, din ceasul acela, discipolul a luat-o acasă la el.
Pe Calvar, Maria trăiește cea mai mare durere a unei mame: își vede Fiul răstignit.
Prin cuvintele lui Isus – „Iată-l pe fiul tău… iat-o pe mama ta” – durerea se transformă în dar. Din acea clipă, Maria devine Mamă pentru toți ucenicii, Mamă pentru întreaga Biserică.
Din acea zi, fiecare creștin are acasă o inimă de mamă care îl primește și îl însoțește.
Unde este mamă, e și casă, e siguranță și mângâiere. Ioan „a luat-o la el” – și de atunci, toți suntem chemați să facem la fel: să o primim pe Maria în viața noastră. Ea nu doar stă alături de noi în necazuri, ci ne ocrotește, ne îndrumă și ne ajută să-L iubim mai mult pe Fiul ei.
Am curajul să-mi aduc durerile înaintea Mariei, ca ea să le transforme în speranță și ocrotire maternă?
Rugăciune:
Sfântă Fecioară Maria Îndurerată, roagă-te pentru noi!
O Măicuţă sfântă
O Măicuţă sfântă, te rugăm fierbinte
Să ne-asculţi cu milă marea rugăminte.
Nu lăsa, Măicuţă, să pierim pe cale,
Căci noi suntem fiii lacrimilor tale!
Când plângeai sub cruce, Maică-ndurerată,
Te-a primit de Mamă omenirea toată.
Călători pe mare, veşnic în primejdii
Noi ne-am pus în tine flacăra nădejdii.
Tu eşti steaua mării călăuzitoare,
Eşti şi aurora veşnicului soare.
Când nori grei şi ceaţă înegri-vor zarea,
Vino, sfânt Luceafăr, să ne-arăţi cărarea.
Şi condu-ne barca prin orice furtună,
Ca în portul veşnic să fim împreună. Amin.
