Iubiţi fraţi surori, pacea să fie cu voi!
Vă urez bun venit şi vă mulţumesc că sunteţi aici, veniţi din multe părţi ale lumii, pentru a treia ediţie a World Meeting on Human Fraternity [Întâlnirea Mondială despre Fraternitatea Umană], organizată de Bazilica “Sfântul Petru”, de Fundaţia Fratelli tutti, de Asociaţia Be Human şi de Fundaţia Saint Peter for Humanity [Sfântul Petru pentru Umanitate].
Planeta este marcată de conflicte şi diviziuni şi cu atât mai mult sunteţi uniţi de un “nu” puternic şi curajos spus războiului şi de un “da” spus păcii şi fraternităţii. Aşa cum ne-a învăţat Papa Francisc, războiul nu este calea corectă de ieşire din conflict. “A tolera conflictul, a-l rezolva şi a-l transforma într-o verigă în lanţul unui nou proces” (Evangelii gaudium, 227) este calea mai înţeleaptă, calea celor puternici. Prezenţa voastră mărturiseşte această înţelepciune, care uneşte culturile şi religiile, acea forţă tăcută care ne permite să ne recunoaştem unii pe alţii ca fraţi şi surori, în pofida tuturor diferenţelor noastre.
Conform relatării biblice, primul raport fratern, cel dintre Cain şi Abel, a fost imediat în mod dramatic conflictual. Totuşi, acea primă crimă nu ar trebui să ne conducă la concluzia: “Aşa a fost întotdeauna”. Oricât de veche, oricât de răspândită, violenţa lui Cain nu poate fi tolerată ca “normală”. Dimpotrivă, norma răsună în întrebarea divină adresată vinovatului: “Unde este fratele tău?” (Gen 4,9). Această întrebare conţine vocaţia noastră, regula, canonul dreptăţii. Dumnezeu nu se răzbună pe Cain pentru Abel, ci îi pune o întrebare care însoţeşte întregul drum al istoriei.
Astăzi, mai mult ca niciodată, trebuie să ne însuşim această întrebare ca un principiu de reconciliere. Odată interiorizată, ea va rezona astfel: “Frate, soră, unde eşti?”. Unde eşti tu în “afacerea” războaielor care spulberă vieţile tinerilor forţaţi să ia armele; ţintesc civili fără apărare, copii, femei şi bătrâni; devastează oraşe, zone rurale şi ecosisteme întregi, lăsând în urmă numai moloz şi durere? Frate, soră, unde eşti tu printre migranţii dispreţuiţi, închişi şi respinşi, printre cei care caută salvarea şi speranţa, dar găsesc numai ziduri şi indiferenţă? Unde eşti tu, frate, soră, când săracii sunt învinovăţiţi pentru sărăcia lor, uitaţi şi abandonaţi, într-o lume care preţuieşte profitul mai mult decât oamenii? Frate, soră, unde eşti tu într-o viaţă hiper-conectată, unde singurătatea corodează legăturile sociale şi ne face străini chiar şi de noi înşine?
Răspunsul nu poate fi tăcerea. Tu eşti răspunsul, cu prezenţa ta, cu angajarea ta şi cu curajul tău. Răspunsul este alegerea unei direcţii diferite de viaţă, de creştere şi de dezvoltare.
A recunoaşte că cealaltă persoană este frate sau soră înseamnă a ne elibera de pretenţia de a crede că suntem indivizi izolaţi sau de logica de a forma relaţii numai din interes personal. Nu numai interesul personal ne face să intrăm în relaţii. Marile tradiţii spirituale şi maturizarea gândirii critice ne permit să trecem dincolo de legăturile de sânge sau etnice, dincolo de acele legături de rudenie care recunosc numai pe cei similari şi îi resping pe cei diferiţi. Este interesant că în Biblie, aşa cum este revelat de exegeza ştiinţifică, cele mai recente şi mature texte sunt cele care relatează o fraternitate care transcende graniţele etnice ale poporului lui Dumnezeu şi se întemeiază pe o umanitate comună. Istoriile creaţiei şi genealogiile mărturisesc că toate popoarele, chiar şi duşmanii, au aceeaşi origine, iar Pământul, cu bunurile sale, este pentru toţi, nu numai pentru unii.
În inima enciclicei Fratelli tutti citim: “Prietenia socială şi fraternitatea universală cer în mod necesar recunoaşterea valorii fiecărei persoane umane, întotdeauna şi pretutindeni” (nr. 106).
Fraternitatea este numele cel mai autentic al apropierii. Înseamnă redescoperirea feţei celuilalt. Pentru cei care cred, ei recunosc Misterul: însăşi imaginea lui Dumnezeu în faţa săracului, a refugiatului şi chiar a adversarului.
Dragi prieteni, vă îndemn să identificaţi parcursuri, locale şi internaţionale, care să dezvolte noi forme de caritate socială, de alianţe între ştiinţe şi de solidaritate între generaţii. Să fie parcursuri populare, care să-i includă şi pe săraci, nu ca destinatari ai ajutorului, ci ca subiecţi ai discernământului şi ai discursului. Vă încurajez să continuaţi această muncă de semănat tăcut. Din aceasta se poate naşte un proces participativ despre uman şi despre fraternitate, care să nu se limiteze să enumere drepturile, ci să includă şi acţiuni şi motivaţii concrete care ne fac diferiţi în viaţa de toate zilele. Avem nevoie de o “alianţă a umanului” extinsă, întemeiată nu pe putere, ci pe îngrijire; nu pe profit, ci pe dăruire; nu pe suspiciune, ci pe încredere. Îngrijirea, dăruirea, încrederea nu sunt virtuţi pentru timpul liber: sunt pilaştrii unei economii care nu ucide, ci intensifică şi lărgeşte participarea la viaţă.
Doresc să le mulţumesc artiştilor care, cu creativitatea lor, vor transmite acest mesaj lumii, din îmbrăţişarea magnifică a colonadei lui Bernini. Mulţumiri speciale se îndreaptă către iluştrii laureaţi ai Premiului Nobel prezenţi, atât pentru redactarea Declaraţiei despre Fraternitatea Umană din 10 iunie 2023, cât şi pentru mărturia pe care o dau în forurile internaţionale.
Continuaţi să cultivaţi spiritualitatea fraternităţii prin cultură, raporturi de lucru şi acţiune diplomatică. Păstraţi întotdeauna în inimă cuvintele lui Isus din Evanghelia lui Ioan: “Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii. Aşa cum eu v-am iubit pe voi, aşa să vă iubiţi unii pe alţii” (13,34-35). Binecuvântarea mea să vă însoţească şi să vă susţină.
Vă mulţumesc foarte mult. Ne rugăm pentru voi toţi, pentru angajarea voastră de a promova unitatea, fraternitatea în întreaga lume.
Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi. Vă mulţumesc pentru angajarea voastră pentru pace şi unitate. Mulţumesc.
LEO PP. XIV
sursa:ercis.ro