Joi, 11 septembrie 2025
Ss. Prot şi Iacint, fraţi m.
Luca 6, 27-28: În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: “Vouă, care mă ascultaţi, vă spun: iubiţi-i pe duşmanii voştri, faceţi bine celor care vă urăsc, binecuvântaţi-i pe cei care vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei care vă defăimează!”
Cuvintele lui Isus par uneori de neîmplinit: „Iubiți dușmanii, binecuvântați-i, rugați-vă”. Totuși, în ele se descoperă inima Tatălui. Dumnezeu nu împarte lumea între prieteni și vrăjmași: El face să răsară soarele peste cei buni și peste cei răi. Aceasta este măsura iubirii Lui: o iubire fără condiții, care nu se lasă înfrântă de răutate.
Isus ne învață această iubire de pe cruce: „Părinte, iartă-i, căci nu știu ce fac.” Acolo, în suferință, El nu blestemă, nu răspunde cu ură, ci se roagă. Rugăciunea este puterea care schimbă ura în binecuvântare, care transformă inima și ne face asemenea Tatălui.
De aceea, a iubi pe vrăjmași nu este un efort omenesc, ci un dar al harului. Ori de câte ori ne rugăm pentru cei care ne-au rănit, Duhul Sfânt lucrează în noi și ne face liberi. Și, chiar dacă celălalt nu se schimbă, tu însuți ești vindecat: otrava urii nu-ți mai otrăvește sufletul.
Cum mă schimbă dragostea lui Isus de pe cruce?
Rugăciune:
“Pentru că Tu ești singurul de care am nevoie.
Știu că nu am dreptul să cer asta, dar Te rog să atingi încă o dată inima mea cu iubirea Ta și să o zguduie până în adâncuri.
Fără Tine, nu aș reuși, nu aș vrea și nu aș putea realiza ceea ce Tu dorești pentru mine.
Dă-mi darul Tău pentru a putea să Te dăruiesc neîncetat tuturor celor din jurul meu, așa cum Tu te dăruiești mie.
Pentru că Tu ești singurul de care am nevoie.”
(Nikola Jurišic – fragment din “Singurul de care am nevoie”)
