Joi, 21 august 2025
Sf. Pius al X-lea, pp. **
Matei, 22,14: “Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi.”
De-a lungul veacurilor, această frază a trezit în conștiința Bisericii fiori de seriozitate și chemări la convertire. Ea încheie parabola ospățului de nuntă, în care Dumnezeu, prin Fiul Său, invită omenirea la comuniunea de iubire veșnică. Nu este menită să provoace teamă paralizantă, ci să trezească responsabilitatea libertății noastre în fața chemării divine.
În zgomotul de azi, înconjurați de multiple oferte spirituale superficiale, această propoziție răsună cu o actualitate arzătoare. Mulți aud invitația lui Cristos – prin Biserică, prin Cuvântul proclamat, prin sacramente și prin mărturia sfinților. Însă răspunsul nu este întotdeauna pe măsură. A fi „ales” nu înseamnă a fi favorizat arbitrar, ci a fi găsit disponibil, cu inima pregătită, a răspunde cu credință și cu viață trăită în iubire.
„Astăzi, acest pasaj ne arată că nu este o chestiune de numere – nu există un «număr limitat» în Paradis! .. Nu contează câți suntem, ci cum răspundem chemării cu responsabilitate.” (Papa Francisc)
Ce înseamnă să fiu ales?
Rugăciune:
Doamne, Dumnezeule al meu, nu am nici cea mai vagă idee unde mă îndrept.
Nu văd drumul înaintea mea, nici nu mă cunosc cu adevărat, și faptul că cred că urmez voia Ta
nu înseamnă că o fac cu adevărat.
Dar știu că dorința de a-Ți face pe plac chiar aceasta Îți face plăcere.
Și mă rog să nu fac niciodată nimic în afara acestei dorințe.
Știu că, dacă fac așa, mă vei conduce pe calea cea bună, chiar dacă nu știu nimic despre ea.
Așa că mă voi încredința mereu, chiar când mă voi simți rătăcit și în umbra morții.
Nu mă voi teme, căci Tu ești mereu alături de mine și nu mă vei lăsa să mă confrunt singur cu încercările.
(Thomas Merton)
