Joi, 7 august 2025
Ss. Sixt al II-lea, pp. şi îns., m. *; Caietan, pr. *
Matei 16, 15-16: „Dar voi cine spuneți că sunt eu?” Atunci Simon Petru a luat cuvântul și a zis: „Tu ești Cristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!”
Isus nu întreabă mulțimea, ci pe cei care Îl urmează. Nu caută răspunsuri corecte, nici afirmații învățate. E o întrebare pe care o putem adresa și noi minții și inimii. Răspunsul nu contează pentru El, ci pentru mine: pentru cine devine El în viața mea. Iar asta e tot ce schimbă sau nu schimbă un suflet.
Petru răspunde. Nu explică, nu argumentează. Pur și simplu rostește: „Tu ești Cristosul, Fiul Dumnezeului celui viu.” Astfel arată că adevărata credință nu este nici logică, nici simțire trecătoare. Este lumină primită în întunericul propriei neputințe. Este dar. Este momentul în care, fără să înțelegi totul, știi că El este totul.
Și atunci ne putem întreba: dacă Isus mi-ar adresa azi aceeași întrebare — „Tu cine spui că sunt Eu?” — ce aș răspunde? Nu ce știu despre El, ci cine e El pentru mine acum, aici, în viața mea reală, cu tot ce trăiesc. Este El doar un nume rostit la Liturghie sau este Domnul meu, cel care intră în fricile mele, în alegerile mele, în modul în care iubesc, iert și trăiesc?
Rugăciune:
O, Mântuitorule divin, transformă-mă în Tine.
Fă ca mâinile mele să fie mâinile lui Isus.
Dă-mi harul ca toate facultățile trupului meu
Să slujească spre slava Ta.
Mai presus de toate, transformă sufletul meu și toate puterile lui,
Pentru ca memoria, voința și inima mea
Să fie memoria, voința și inima lui Isus.
Te rog, Doamne, să nimicești în mine
Tot ce nu este al Tău.
Dă-mi harul să trăiesc în Tine, prin Tine și pentru Tine,
Ca să pot mărturisi cu adevărat, asemenea Sfântului Paul:
„Eu trăiesc, dar nu eu, ci Cristos trăiește în mine.”
(Sfântul Ioan Gabriel Perboyre)
