Joi, 24 iulie 2025
Ss. Sharbel Makhluf, pr. *; Cristina, fc. m.
Matei 13, 11-12: Iar el răspunzând, le-a zis: “Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi misterele împărăţiei cerurilor, dar lor nu le-a fost dat, căci celui care are i se va da şi-i va prisosi, iar celui care nu are i se va lua şi ceea ce are.”
Dumnezeu nu ne descoperă misterele Împărăției Sale pentru că le putem înțelege prin puterea noastră, dar pentru că El ne iubește și ne oferă harul cunoașterii. Adevărata înțelepciune nu vine din efortul minții, ci din smerenia inimii care se deschide în fața darului divin.
Dar acest dar nu este static. Ceea ce primim trebuie hrănit. Dacă nu cultivăm în noi credința, iubirea, dorul de Dumnezeu, ele încep să se stingă. Viața spirituală este asemenea unei flăcări: are nevoie de aerul rugăciunii, al ascultării și al prezenței sacramentale pentru a rămâne vie. Ceea ce nu lucrăm în sufletul nostru se pierde, iar darul risipit devine o tăcere grea în inima noastră.
Și totuși, Dumnezeu nu încetează să Se reverse peste cel care este deschis. Cu cât primești harul și îl pui în lucrare, cu atât ți se dă mai mult. Dumnezeu răspunde cu belșug unei inimi pregătite, dornice, dispuse să Îl asculte. Iar acolo unde inima rămâne închisă, unde darul nu este primit sau este uitat, chiar și ceea ce părea a fi lumină se pierde încet. Astăzi pot alege să fiu acel „cel care are” – să am credință, ascultare și dorință sinceră de Dumnezeu.
Unde mă găsesc între cele două realități: „cel care are” sau „cel care nu are”?
Rugăciune:
Sunt aici, la dispoziția Ta,
Cheamă-mă, te voi asculta.
