Joi, 10 iulie 2025
Sf. Victoria, m.
Matei 10,7: În acel timp, Isus le-a spus: “Mergând, predicaţi: «S-a apropiat împărăţia cerurilor»!”
Acest anunț a lui Isus este o ruptură în ordinea lumii. Ea vestește nu ceva ce va veni departe, ci o prezență care a început. Dumnezeu nu mai este departe. El nu mai este ascuns în nori sau în legi de neatins. El a coborât și Se apropie. Împărăția nu mai este o așteptare, ci o realitate în mers.
Apropierea Împărăției nu este întotdeauna spectaculoasă. Nu vine cu tunete, ci în glasul blând al conștiinței, în bucuria iertării, în tăcerea plină de prezență din rugăciune. Vine în sărăcie, în cruce, în gesturi mici care schimbă lumea.
A-L recunoaște pe Dumnezeu aproape este o provocare: pentru că, dacă El e aproape, atunci totul se schimbă. Nu mai pot trăi superficial. Nu mai pot amâna convertirea. Nu mai pot spune „voi iubi mâine”, „voi ierta mai târziu”. Dacă Împărăția este aici, astăzi este ceasul.
Dar această apropiere nu ne strivește. Ea ne cheamă. Ne atrage. Nu este o forță care impune, este o iubire care bate la ușă. Împărăția cerurilor s-a apropiat — dar rămâne ca noi să ne apropiem de ea, să nu o lăsăm să treacă pe lângă noi.
Cât de aproape este Dumnezeu? Cât de deschisă este inima mea ca să-L vadă și să-L primească?
Rugăciune:
“Respiră în mine, Duhule Sfânt,
ca să gândesc ce este sfânt.
Lucrează în mine, Duhule Sfânt,
ca să fac ce este sfânt.
Atrage-mă, Duhule Sfânt,
ca să iubesc ce este sfânt.
Întărește-mă, Duhule Sfânt,
ca să păzesc ce este sfânt.
Păzește-mă, Duhule Sfânt,
ca să nu pierd ceea ce este sfânt.
Amin.”
(Sfântul Augustin)
