Luni, 7 iulie 2025
Fer. Benedict al XI-lea, pp.
Matei 9, 23-26: “Ajungând Isus la casa înaltului funcţionar şi văzând cântăreţii din fluier şi mulţimea zgomotoasă, a spus: «Daţi-vă la o parte! Copila n-a murit, ci doarme». Dar ei îl luau în râs. Când mulţimea a fost scoasă afară, el a intrat şi a prins-o de mână, iar copila s-a ridicat. Şi s-a răspândit vestea aceasta în tot ţinutul acela.”
Îl privesc pe Isus cum pătrunde într-un spațiu al durerii și disperării. Ce contrast: lumea se plânge, cântăreții din fluier fac zgomot, iar El aduce tăcerea și speranța. Spune cu putere: „Copila n-a murit, ci doarme.” Isus e luat în râs tocmai pentru credința Lui în viață, pentru privirea Lui care vede dincolo de aparențe. Isus nu doar că nu se lasă descurajat de râsul lumii, ci merge înainte. Și mie îmi cere același curaj – să cred acolo unde totul pare pierdut, să pătrund în camerele întunecate ale inimii mele cu speranță, cu El de mână. Fetița s-a ridicat. Nu doar un trup s-a trezit, ci o întreagă comunitate a fost zguduită și trezită la o nouă realitate: că Dumnezeu nu abandonează viața. Că atunci când Isus vine, moartea nu are ultimul cuvânt. Fetița s-a ridicat – și cu ea, speranța, credința, viitorul.
Câte relații, speranțe, vise declar moarte doar pentru că nu mai văd viața în ele?
Rugăciune
Deschideți porțile lui Cristos, nu vă temeți
Deschideți larg inima voastră iubirii lui Dumnezeu
Tată al milostivirii
Fiule, Mântuitorul nostru
Duhule Sfânt al iubirii
Ție, Treime, fie slavă
Deschideți porțile lui Cristos, nu vă temeți
Deschideți larg inima voastră iubirii lui Dumnezeu. Amin.
