Iubiţi fraţi şi surori, duminică frumoasă!
Astăzi este marea sărbătoare a Bisericii Romei, generată de mărturia apostolilor Petru şi Paul şi fecundată de sângele lor şi de cel al multor altor martiri. Chiar şi în zilele noastre, în toată lumea, există creştini pe care evanghelia îi face generoşi şi îndrăzneţi chiar cu preţul vieţii. Astfel, există un ecumenism al sângelui, o unitate invizibilă şi profundă între Bisericile creştine, care încă nu trăiesc între ele comuniunea deplină şi vizibilă. De aceea, vreau să confirm în această sărbătoare solemnă că slujirea mea episcopală este slujire adusă unităţii şi că Biserica Romei este angajată de sângele sfinţilor Petru şi Paul să slujească comuniunea dintre toate Bisericile.
Piatra, de la care Petru primeşte şi propriul nume, este Cristos. O piatră aruncată de oameni şi pe care Dumnezeu a făcut-o piatră din capul unghiului (cf. Mt 21,42). Această piaţă şi bazilicile papale “Sfântul Petru” şi “Sfântul Paul” ne relatează cum această răsturnare continuă mereu. Ele sunt situate la marginile oraşului antic, “în afara zidurilor”, cum se spune până astăzi. Ceea ce nouă ne apare mare şi glorios a fost mai întâi respins şi expulzat, pentru că intra în conflict cu mentalitatea lumească. Cei care îl urmează pe Isus ajung să meargă pe calea fericirilor, unde sărăcia în duh, blândeţea, milostivirea, foamea şi setea de dreptate şi lucrarea pentru pace întâlnesc opoziţie şi chiar persecuţie. Totuşi, gloria lui Dumnezeu străluceşte în prietenii săi şi de-a lungul drumului îi plăsmuieşte, din convertire în convertire.
Iubiţi fraţi şi surori, la mormintele apostolilor, loc milenar de pelerinaj, să descoperim şi noi că putem trăi din convertire în convertire. Noul Testament nu ascunde erorile, contradicţiile şi păcatele celor pe care îi venerăm ca fiind cei mai mari apostoli. De fapt, măreţia lor a fost modelată de iertare. Cel Înviat, de mai multe ori, a mers să-i cheme pentru a-i repune pe drumul său. Isus nu cheamă niciodată o singură dată. De aceea, cu toţii putem spera mereu, aşa cum ne aminteşte şi jubileul.
Unitatea în Biserică şi între Biserici, surorilor şi fraţilor, este hrănită de iertare şi de încredere reciprocă. Începând de la familiile noastre şi de la comunităţile noastre. De fapt, dacă Isus are încredere în noi, şi noi putem avea încredere unii în alţii, în Numele său.
Apostolii Petru şi Paul, împreună cu Fecioara Maria, să mijlocească pentru noi, pentru ca în această lume sfâşiată Biserica să fie casă şi şcoală de comuniune.
LEO PP. XIV
sursa: ercis.ro