Sâmbătă, 28 iunie 2025
Inima Neprihănită a Mariei **;
Luca 2, 49: El însă le-a spus: “De ce m-aţi căutat? Nu ştiaţi că eu trebuie să fiu în casa Tatălui meu?”
Unde ne-ar găsi cei care ne caută? Unde ne găsim noi pacea? Care este casa noastră? Unde ne reculegem? Îl primim pe Isus în casa noastră? Îi lăsăm ușa larg deschisă, Îl invităm înăuntru?
Dacă suntem pierduți să căutăm casa Tatălui. Dacă suntem fericiți să mergem în casa Tatălui. Dacă suntem supărați și dezamăgiți să mergem în casa Tatălui. Dacă suntem obosiți să mergem în casa Tatălui. Dacă avem neliniști să mergem în casa Tatălui. Dacă avem sufletul apăsat, încărcat să mergem în casa Tatălui. Dacă vrem să ne hrănim cu Pâinea Vieții, să mergem în casa Tatălui.
~Care e casa mea?
Rugăciune: Doamne Isuse, aș dori să pot să-Ți ofer o casă rezonabil de curată și de măturată în care să locuiești dar, nu pot. Pot să spun- cunoscând semnificația acestor cuvinte- „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu…”, dar Tu ești deja acolo! Alături de idolii de altădată. Podeaua este murdară și câteodată în cameră nu este aer- nici chiar pentru mine! Mă simt rușinat de prezența Ta acolo- și totuși, Tu ai dormit într-o peșteră pe spatele unui măgar, pe timp de noapte, sub cerul înstelat al deșertului. Deci, dacă nu pot să schimb condițiile în care locuiești, permite-mi totuși să mă bucur pentru prezența Ta. Trebuie să cred cu tărie, Doamne, aceasta nu o pot pune la îndoială: Tu stai în casă cu păcătoșii- și marele meu păcat, Doamne Isuse, este de a nu vrea să fiu păcătos! Nici nu accept ușor- totuși, dovada este copleșitoare. Dar speranța este ca un semn de reînnoire în mijlocul unei lumi fără aer, dezordonată. Speranța vine de la Spiritul Tău. Mă odihnesc în această speranță, Doamne. (William Breault SJ)
