Joi, 26 iunie 2025
Ss. Ioan şi Paul, m.; Josemaria Escriva, pr.
Matei 7:21: În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: “Nu oricine îmi zice «Doamne! Doamne!» va intra în împărăţia cerurilor, ci acela care împlineşte voinţa Tatălui meu, care este în ceruri.”
Cuvintele lui Isus, rostite în cadrul Predicii de pe Munte, ne invită să vedem dincolo de aparențe, dincolo de exteriorul devoțiunii și al vorbelor pioase.
Isus nu respinge rostirea rugăciunilor și a numelui Său. Dimpotrivă, El ne învață să ne rugăm Tatălui și să-L invocăm cu încredere. Însă ne subliniază că simpla invocare a numelui Său, chiar cu un aparent zel, nu este suficientă pentru a garanta intrarea în Împărăția Cerurilor. A spune “Doamne” înseamnă a-L recunoaște pe Isus ca Domn și Mântuitor, dar dacă această proclamare nu se concretizează într-o viață conformă cu voia lui Dumnezeu, ea devine goală, lipsită de adevăr.
Cât de ușor ne instalăm într-o religiozitate comodă, unde “Doamne!” este rostit cu buzele, dar inima rămâne neatinsă. Cât de subtilă e tentația de a trăi în iluzia unei apropieri de Dumnezeu, în timp ce viața noastră fuge de cruce, de slujire, de adevăr.
Isus nu condamnă invocarea numelui Său, ci ne atrage atenția asupra pericolului de a transforma religia într-o formalitate. El cheamă la coerență, la o credință vie, exprimată în faptele zilnice ale unei vieți sfinte.
Caut cu adevărat voia Tatălui în alegerile mele zilnice?
Rugăciune:
“Fie-Ți plăcut, o bunătate supremă și divină, să ne dăruiești haruri din belșug pentru a cunoaște voia Ta cea mai sfântă și a o împlini întru desăvârșire.”
(Sf. Ignațiu de Loyola)
