Joi, 19 iunie 2025
† TRUPUL ŞI SÂNGELE DOMNULUI
Ss. Romuald, abate; Iuliana Falconieri, fc.
Ioan 6, 51: “Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer, spune Domnul. Dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi în veci, iar pâinea pe care o voi da eu este trupul meu pentru viața lumii”.
Biserica își pleacă genunchii astăzi înaintea unei taine care depășește cuvântul și înțelegerea: Isus Cristos, Dumnezeu adevărat și om adevărat, se oferă nouă ca pâine vie coborâtă din cer. În fiecare Sfântă Liturghie, cerul coboară pe pământ, iar pâinea noastră zilnică si vinul devin Trupul și Sângele Fiului lui Dumnezeu, pentru noi.
Isus nu ne oferă ceva, ci pe Sine. A mânca această pâine înseamnă a primi viața însăși, viața divină, care nu se termină cu moartea, ci se revarsă în veșnicie. El nu spune: „cine mă urmează va trăi veșnic”, ci: „dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi în veci”.
În fața misterului ascuns sub aparențele sărăcăcioase ale pâinii și vinului, care este de fapt Viață, Biserica îngenunchează și proclamă: „Adoro te devote, latens Deitas – Te ador, Isuse, Dumnezeu ascuns”.
Sfântul Toma de Aquino mărturisea: „Privirea, gustul, simțurile înșală – dar credința, da, credința este sigură.” Euharistia, Trupul și Sângele Domnului, este sacramentum fidei, adică sacramentul care cere nu să vezi, ci să te închini.
Este nevoie de o inimă curată, de o minte luminată de Duhul Sfânt, și de o viață trăită în ascultarea Evangheliei pentru a înțelege că această Pâine nu este simbol, ci Viață. Iar noi suntem invitați zilnic să primim Trupul și Sângele Domnului pentru a trăi și muri în comuniune cu El.
Cum mă schimbă pe mine în mod concret Euharistia?
Rugăciune:
Te ador, Isuse, Dumnezeu ascuns,
În această taină nouă nepătruns,
Şi plecând genunchii înaintea ta,
Recunosc ce-adâncă-i neputinţa mea.
Simţurile mele nu te pot afla,
Numai prin credinţă văd prezenţa ta;
Cred tot ce-ai spus tu, Fiule-ntrupat,
Nu-i cuvânt pe lume mai adevărat.
Se-ascundea pe cruce ce-i dumnezeiesc,
Îns-aici se-ascunde şi ce-i omenesc;
Dar te cred de faţă, om şi Dumnezeu
Şi cer mântuirea sufletului meu.
(Adoro te devote – Sf. Toma de Aquino)
