Joi, 22 mai 2025
Ss. Rita din Cascia, călug. *; Emil, m.
Ioan 15,9: În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: “Aşa cum Tatăl m-a iubit pe mine, aşa v-am iubit şi eu pe voi. Rămâneţi în iubirea mea!”
Aceste cuvinte ale lui Isus, rostite în intimitatea Cinei celei de Taină, ne introduc în misterul divin, o dublă mișcare: mai întâi, iubirea veșnică a Tatălui față de Fiul, izvorul oricărei iubiri.0 Această iubire, absolută, totală, dăruitoare, este modelul și conținutul iubirii lui Cristos față de noi. Apoi, această iubire este transmisă: Fiul, primind totul de la Tatăl, nu păstrează nimic pentru sine, ci ne iubește „așa cum” este iubit – cu aceeași iubire. Nu o iubire omenească ridicată la perfecțiune, ci iubirea divină însăși, turnată în inima noastră prin Duhul Sfânt (cf. Romani 5,5). Isus, Fiul veșnic, ne iubește până la a se jertfi, până la Cruce.
în Euharistie suntem introduși în misterul acestei cuvinte. Fiecare împărtășanie este o reînnoire a acestei rămâneri: Cristos în noi, iar noi în El. Spovada este întoarcerea în iubire. Rugăciunea – în special contemplativă – este adâncirea tăcută în această iubire, ca răspuns la chemarea divină. Iubirea este, atunci, atât porunca supremă, cât și mediul în care trăim și scopul spre care ne îndreptăm.
Rămânerea în iubirea lui Cristos înseamnă trecerea de la Eros la Agape – de la dorință la dăruire, de la posesie la slujire, de la eu la tu, în Cristos.
Care sunt gesturile, acțiunile, gândurile zilnice prin care rămân conștient în iubirea lui Cristos?
Rugăciune:
Doamne, Doamne Isuse
Mântuitorul, prietenul meu
Emanuel, cu noi ești, Doamne
Iubire sfântă , cuvânt întrupat
Rege al păcii, atotputernic
Mângâietorul inimii mele
Pâinea vieții, nemuritorul
Izvor de viață și de bucurii.