Luni, 12 mai 2025
Ss. Nereu şi Ahile, m. *; Pancraţiu, m.
Ioan 10,3-4: „Oile ascultă glasul lui; el îşi cheamă oile pe nume şi le conduce afară. Când le-a scos pe toate ale sale, merge înaintea lor, iar oile îl urmează pentru că îi cunosc vocea.”
Isus, Păstorul cel Bun, ne cunoaște pe fiecare pe nume — cu fragilitățile, căutările și speranțele noastre. Glasul Lui e blând, dar ferm, plin de iubire și adevăr, iar sufletul îl recunoaște instinctiv când se deschide spre rugăciune și Cuvânt.
A merge în urma Lui înseamnă a păși pe calea libertății adevărate: nu a unei turme oarbe, ci a unei comunități care se simte în siguranță pentru că e condusă de Cel care iubește fără măsură. Când ascultăm glasuri străine — frici, ispite, goana după aparențe — ne pierdem pacea. Dar când îl urmăm pe El, găsim pășunea promisă: sens, liniște, viață din belșug.
Care sunt glasurile pe care le ascult cel mai des în viața mea? E între ele și cel al Păstorului?
Rugăciune
Domnul este păstorul meu:
nu voi duce lipsă de nimic. […]
Chiar dacă voi umbla în valea întunecată a morţii,
nu mă tem de niciun rău, căci tu eşti cu mine” (Ps 23,1.4).
