Misionar între oameni
O inimă plină până la refuz de fericire este o inimă îndrăzneaţă şi curajoasă, care sfidează timidităţi şi nesiguranţe. Este inima sorei Grace Karina Gonzales Risco, franciscană a Neprihănitei Zămisliri, care, după alegerea Papei Leon al XIV-lea, a scris la mass-media vaticană pentru a exprima bucuria sa în “a simţi din nou acea călăuză, acel trepidant mesaj de speranţă în căutarea păcii”. Relatează că aparţine Diecezei de Chiclayo, în Peru, aceeaşi pe care, din loja bazilicii vaticane, pontiful a voit s-o salute, amintind “poporul credincios care l-a însoţit pe episcopul său”.
Şi acele cuvinte rostite în spaniolă pentru sora Karina, de câtva timp la Roma, şi pentru surori, sunt o plonjare în trecut când, cu episcopul Prevost, împărtăşeau misiunea în ţara sud americană. “M-a emoţionat – scrie ea – pentru că şi-a amintit de ţara noastră, acest gest spune mult despre un om care a iubit turma sa, de astăzi ne va ţine pe toţi în inima sa”.
Mesajul sorei Karina este prea frumos pentru a rămâne suspendat şi atunci i se dă un telefon. Relatează despre lacrimile sale în momentul lui Habemus Papam şi despre o misiune “foarte mare” la care se simte chemată: “Să mă rog mult, dar mult pentru el”.
Afirmă că în Dieceza de Chiclayo franciscanele au o şcoală şi că fostul episcop a fost mereu foarte aproape de ele mai ales în perioada de Covid-19. “Este o persoană simplă, este un augustinian din inimă. În dieceză a fost iubit mult, mult. Ne-a părut rău când a plecat, ne-am simţit un pic orfani de o persoană importantă pentru noi, dar ştiam că era la înălţimea misiunii încredinţate de Papa Francisc”, este vorba de aceea de prefect al Dicasterului pentru Episcopi, funcţie ocupată din 2023 până la alegere.
Există un moment pe care sora Karina nu-l uită, este când chiar în 2023 El Ni?o loveşte Peru cu ploi intense şi inundaţii care pun în genunchi agricultura din ţară şi nu numai. “Episcopul a voit să dea contribuţia sa până la sfârşitul mandatului său în dieceză, cerând ajutor pentru bătrânii care au rămas fără casă, pentru copiii care au pierdut totul”. Franciscana adaugă după aceea un amănunt: “El era aşa, mergea călare pentru a ajunge în zona Sierra del Nord”, o regiune muntoasă din Anzi. Un amănunt care relatează un aspect nou al lui Leon al XIV-lea. “În Peru – subliniază sora Karina – măsurăm distanţele cu timpul pe care-l folosim pentru a ajunge: din dieceză până în zona aceea este nevoie de trei, patru ore, nu există străzi, ci nişte drumuri întortocheate pentru a ajunge în acele locuri”.
“El este cu adevărat un misionar şi ieri, cu alegerea numelui, a exprimat programul său de viaţă făcând referinţă la Leon al XIII-lea şi la Rerum novarum, aşadar la aspectul social. Îmi doresc ca să continue pe linia Papei Francisc şi prin urmare a evangheliei, care este linia tuturor papilor, fiecare în timpul său, în momentul său”.
Ultima dorinţă exprimată de sora Karina este ca să ajungă la pontif forţa rugăciunii poporului lui Dumnezeu şi ca să se dedice pentru pace: “Avem atâta nevoie de pace – admite franciscana -. Îmi doresc ca să continue să facă lumea să simtă că Dumnezeu este aproape, că Dumnezeu ne iubeşte, îi iubeşte pe toţi. Ieri de la loja când Leon al XIV-lea a spus «toţi», ne-am gândit la Todos, todos, todos, a Papei Francisc”. Un semn de continuitate pe scaunul lui Petru.
Benedetta Capelli
sursa:ercis.ro
