Joi, 8 mai 2025
Fer. Ieremia Valahul, călug. **; Sf. Victor, m.
Luca 10, 36-37: „Cine dintre aceştia trei crezi că este aproapele celui căzut în mâinile tâlharilor?” El a răspuns: „Cel care a avut milă de el.” Atunci Isus i-a spus: „Mergi şi fă şi tu la fel!”
În parabola de azi, Isus nu cere o simplă recunoaștere intelectuală a binelui. Nu întreabă: „Cine are dreptate?”, ci: „Cine a fost aproapele?”. Și răspunsul corect este fapta: „Cel care a avut milă de el”, deoarece „credința fără fapte este moartă”(cf. Iacob 2,17). În centrul acestui text se află mila ca acțiune concretă care rupe bariera dintre „eu” și „celălalt”.
Papa Francisc, în Misericordiae Vultus, subliniază că „mila este temelia vieții Bisericii”. Isus nu ne cere să alegem cine merită mila noastră. El ne cere să fim noi înșine aproapele. Nu să ne întrebăm „Cine este aproapele meu?”, ci „Pentru cine sunt eu un aproape?”.
Observăm că învățătorul Legii nu spune „samarineanul”, ci „cel care a avut milă de el”. Adevărul, când este întâlnit cu onestitate, depășește prejudecățile. În acea recunoaștere se vede începutul unei convertiri: aproapele nu mai este definit de neam, religie sau apartenență socială.
„Mergi și fă și tu la fel!” devine astfel o invitație pascală: să trăim viața nouă a celui care a fost atins de iubirea milostivă a lui Dumnezeu, fiind și noi milostivi.
Pentru cine sunt eu un aproape?
Rugăciune:
„Doamne, să văd, să mi se facă milă, așa cum Tu mă vezi pe mine și Tu ai milă de mine.”
(Papa Francisc)
