Miercuri din octava Paştelui
23 aprilie 2025
Sf. Gheorghe, Sf. Adalbert
Ioan 20, 15-16: «Isus i-a zis: “Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi?” Ea, crezând că este grădinarul, i-a spus: “Domnule, dacă tu l-ai dus, spune-mi unde l-ai pus şi eu îl voi lua!” Isus i-a zis: “Maria!” Ea, întorcându-se, i-a spus în evreieşte: “Rabbuni!” – care înseamnă “Învăţătorule!”»
E dimineața învierii, încă e întuneric în sufletul Mariei Magdalena, plină de durere, confuzie și lacrimi. Merge la mormânt cu inima frântă, dar ceea ce găsește acolo nu este liniște, ci neliniște: piatra este răsturnată. Cât de des și noi, în durerea noastră, nu-L mai recunoaștem pe Domnul prezent lângă noi? Suferința ne orbește, frica ne face să nu vedem că El este acolo, gata să ne vorbească.
Totul se transformă atunci când Isus o cheamă pe nume: aceasta face diferența între lacrimile de durere și bucuria revederii viu a celui care era mort. Dumnezeu nu se raportează la noi ca la unul din mulțime; El ne cunoaște pe nume, cu consolările și dezolările noastre, cu povestea noastră de viață.
Sunt gata să îl recunosc pe Cristos înviat atunci când el mă cheamă pe nume?
Rugăciune
Stăpânul vieţii a murit, dar acum e viu şi domneşte.
“Spune-ne, Marie Magdalena, ce-ai văzut pe cale?”
“Am văzut mormântul lui Cristos care trăieşte, am văzut mărirea celui înviat.
I-am văzut pe îngeri, martorii învierii lui, giulgiul şi veşmintele.
Cristos, speranţa mea, a înviat!”
(Fragment din Secvența Pascală)
