La ora 12.00, de la Loja Centrală a Bazilicii “Sfântul Petru”, Sfântul Părinte Francisc a adresat credincioşilor prezenţi în Piaţa “Sfântul Petru” şi celor care-l ascultau prin radio, televiziune şi celelalte mijloace de comunicare Mesajul Pascal pe care l-a citit ES Mons. Diego Ravelli, maestru al celebrărilor liturgice pontificale. Publicăm în continuare Mesajul Pascal al Sfântului Părinte:
Cristos a înviat, aleluia!
Fraţilor şi surorilor, Paşte fericit!
Astăzi în Biserică răsună în sfârşit aleluia, răsună din gură în gură, de la inimă la inimă, şi cântarea sa face să plângă de bucurie poporul lui Dumnezeu în lumea întreagă.
Din mormântul gol din Ierusalim ajunge până la noi vestea nemaiauzită: Isus, Cel Răstignit, “nu este aici, a înviat” (Lc 24,6). Nu este în mormânt, este cel viu!
Iubirea a învins ura. Lumina a învins întunericul. Adevărul a învins minciuna. Iertarea a învins răzbunarea. Răul nu a dispărut din istoria noastră, va rămâne până la sfârşit, dar nu mai are dominarea, nu mai are putere asupra celui care primeşte harul acestei zile.
Surorilor şi fraţilor, în special voi care sunteţi în durere şi în angoasă, strigătul vostru tăcut a fost ascultat, lacrimile voastre au fost adunate, nici măcar una nu s-a pierdut! În pătimirea şi în moartea lui Isus, Dumnezeu a luat asupra sa tot răul din lume şi cu milostivirea sa infinită l-a înfrânt: a dezrădăcinat orgoliul diabolic care otrăveşte inima omului şi seamănă peste tot violenţă şi corupţie. Mielul lui Dumnezeu a învins! Pentru aceasta astăzi exclamăm: “Cristos, speranţa mea, a înviat!” (Secvenţa pascală).
Da, învierea lui Isus este fundamentul speranţei: pornind de la acest eveniment, a spera nu mai este o iluzie. Nu. Graţie lui Cristos răstignit şi înviat, speranţa nu înşală! Spes non confundit! (cf. Rom 5,5). Şi nu este o speranţă evazivă, ci angajantă; nu este alienantă, ci responsabilizantă.
Cei care speră în Dumnezeu pun mâinile lor în mâna sa mare şi puternică, se lasă ridicaţi şi pornesc la drum: împreună cu Isus înviat devin pelerini ai speranţei, martori ai victoriei Iubirii, ai puterii dezarmate a Vieţii.
Cristos a înviat! În această veste este cuprins tot sensul existenţei noastre, care nu este făcută pentru moarte, ci pentru viaţă. Paştele este sărbătoarea vieţii! Dumnezeu ne-a creat pentru viaţă şi vrea ca omenirea să învie! În ochii săi viaţa este preţioasă! Aceea a copilului în sânul mamei sale, ca aceea a bătrânului sau a bolnavului, consideraţi într-un număr crescând de ţări ca persoane de rebutat.
Câtă voinţă de moarte vedem în fiecare zi în multele conflicte care interesează diferite părţi ale lumii! Câtă violenţă vedem adesea şi în familii, faţă de femei sau faţă de copii! Cât dispreţ se nutreşte uneori faţă de cei mai slabi, cei marginalizaţi, migranţi!
În această zi, aş vrea să sperăm din nou şi să avem încredere în ceilalţi, chiar şi în cel care nu este aproape de noi sau provine din ţări îndepărtate cu obişnuinţe, moduri de a trăi, idei, obiceiuri diferite de cele familiare nouă, pentru că toţi suntem fii ai lui Dumnezeu!
Aş vrea să sperăm din nou că pacea este posibilă! Din Sfântul Mormânt, Biserica Învierii, unde anul acesta Paştele este celebrat în aceeaşi zi de catolici şi ortodocşi, să se iradieze lumina păcii peste toată Ţara Sfântă şi peste lumea întreagă. Sunt aproape de suferinţele creştinilor din Palestina şi din Israel, precum şi de tot poporul israelian şi de întregul popor palestinian. Preocupă climatul crescând de antisemitism care se răspândeşte în toată lumea. În acelaşi timp, gândul meu se îndreaptă spre populaţie şi în mod deosebit spre comunitatea creştină din Gaza, unde conflictul teribil continuă să genereze moarte şi distrugere şi să provoace o situaţie umanitară dramatică şi infamă. Fac apel la părţile beligerante: încetaţi focul, să se elibereze ostaticii şi să se dea ajutor oamenilor, cărora le este foame şi care aspiră la un viitor de pace!
Să ne rugăm pentru comunităţile creştine din Liban şi din Siria care, în timp ce această ultimă ţară experimentează o perioadă delicată din istoria sa, râvnesc la stabilitatea şi la participarea la destinele respectivelor naţiuni. Îndemn toată Biserica să însoţească pe creştinii din iubitul Orient Mijlociu cu atenţia şi cu rugăciunea.
Un gând special adresez şi poporului din Yemen, care trăieşte una dintre cele mai rele crize umanitare “prelungite” din lume din cauza războiului, şi îi invit pe toţi să găsească soluţii printr-un dialog constructiv.
Cristos Înviat să reverse darul pascal al păcii asupra martirizatei Ucraina şi încurajez pe toţi actorii implicaţi să continue eforturile menite să se ajungă la o pace justă şi durabilă.
În această zi de sărbătoare să ne gândim la Caucazul de Sud şi să ne rugăm ca să se ajungă repede la semnarea şi la realizarea unui definitiv Acord de pace între Armenia şi Azerbaidjan, care să conducă la mult dorita reconciliere în regiune.
Lumina Paştelui să inspire propuneri de înţelegere în Balcanii occidentali şi să-i susţină pe actorii politici în efortul lor pentru a evita accentuarea tensiunilor şi a crizelor, precum şi pe partenerii din regiune în respingerea comportamentelor periculoase şi destabilizatoare.
Cristos Înviat, speranţa noastră, să dea pace şi întărire populaţiilor africane victime ale violenţelor şi ale conflictelor, mai ales în Republica Democrată Congo, în Sudan şi Sudanul de Sud, şi să susţină pe cei care suferă din cauza tensiunilor din Sahel, din Cornul Africii şi din Regiunea Marilor Lacuri, precum şi creştinii care în multe locuri nu pot mărturisi liber credinţa lor.
Nicio pace nu este posibilă acolo unde nu este libertate religioasă sau unde nu este libertate de gândire şi de cuvânt şi respectarea opiniilor celuilalt.
Nicio pace nu este posibilă fără o adevărată dezarmare! Exigenţa pe care o are fiecare popor de a se îngriji de propria apărare nu se poate transforma într-o cursă generală la reînarmare. Lumina Paştelui ne stimulează să dăm la o parte barierele care creează diviziuni şi sunt pline de consecinţe politice şi economice. Ne stimulează să ne îngrijim unii de alţii, să mărim solidaritatea reciprocă, să ne străduim pentru a favoriza dezvoltarea integrală a fiecărei persoane umane.
În acest timp să nu lipsească ajutorul nostru poporului birman, deja chinuit de ani de conflict armat, care înfruntă cu curaj şi răbdare consecinţele cutremurului devastator din Sagaing, cauză de moarte pentru mii de persoane şi motiv de suferinţă pentru foarte mulţi supravieţuitori, între care orfani şi bătrâni. Să ne rugăm pentru victime şi pentru cei dragi ai lor şi să mulţumim din inimă tuturor voluntarilor generoşi care desfăşoară activităţile de ajutor. Anunţul încetării focului din partea diferiţilor actori din ţară este un semn de speranţă pentru tot Myanmarul.
Fac apel la toţi cei care în lume au responsabilităţi politice să nu cedeze în faţa logicii fricii care închide, ci să folosească resursele pe care le au la dispoziţie pentru a-i ajuta pe nevoiaşi, să combată foamea şi să favorizeze iniţiative care să promoveze dezvoltarea. Acestea sunt “armele” păcii: cele care construiesc viitorul, în loc să semene moarte!
Să nu dispară niciodată principiul de umanitate ca fundament al acţiunii noastre zilnice. În faţa cruzimii de conflicte care implică civili lipsiţi de apărare, atacă şcoli şi spitale şi lucrători umanitari, nu putem să ne permitem să uităm că nu sunt lovite ţinte, ci persoane cu un suflet şi o demnitate.
Şi în acest an jubiliar, Paştele să fie şi ocazia propice pentru a-i elibera pe prizonierii de război şi cei politici!
Iubiţi fraţi şi surori,
În Paştele Domnului, moartea şi viaţa s-au înfruntat într-un duel minunat, dar Domnul acum trăieşte pentru totdeauna (cf. Secvenţa pascală) şi ne insuflă certitudinea că şi noi suntem chemaţi să participăm la viaţa care nu cunoaşte apus, în care nu se vor mai auzi zgomotele armelor şi ecourile de moarte. Să ne încredinţăm lui care singur poate face noi toate lucrurile (cf. Ap 21,5)!
Paşte fericit tuturor!
Franciscus
sursa:ercis.ro