Luni, 7 aprilie 2025
Sf. Ioan Baptist de La Salle, pr. *
Psalmul 23, 1-4: “Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic;
el mă paşte pe păşuni verzi,
mă conduce la ape de odihnă,
îmi înviorează sufletul.
Mă călăuzeşte pe cărări drepte de dragul numelui său.
Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morţii,
nu mă tem de niciun rău, căci tu eşti cu mine.”
Cuvintele acestea sunt ca o îmbrățișare a lui Dumnezeu în mijlocul haosului lumii. Dumnezeu se revelează ca Păstor, un însoțitor blând, atent la nevoile noastre cele mai adânci. Ne hrănește cu Cuvântul Său, ne întărește prin harul Sacramentelor și ne mângâie prin prezența Sa tăcută, dar reală, în rugăciune. Viața noastră trece, inevitabil, prin văi. Unele sunt ale pierderii, altele ale singurătății, ale bolii sau ale neliniștii interioare. Și totuși, Psalmul ne amintește un adevăr fundamental al credinței: nu suntem niciodată singuri. Isus cel Răstignit este acolo, purtând cu noi crucea.
Atunci când umblu prin ‘valea umbrei morții’, mă las cuprins de teamă… sau îmi amintesc: Tu ești cu mine?
Rugăciune
Te rog, Doamne,
să îndepărtezi tot ce mă desparte pe mine de Tine
și pe Tine de mine.
Îndepărtează tot ce îmi răpește demnitatea
de a-Ți primi privirea,
supravegherea, mustrarea:
de a-Ți primi cuvântul și a sta de vorbă cu Tine,
de a-Ți primi bunăvoința și iubirea.
Alungă din mine tot răul
care mă împiedică să Te văd,
să Te aud, să Te gust, să Te simt, să Te ating;
să Te cunosc, să mă încred în Tine,
să Te iubesc și să Te posed;
și să nu-mi lipsească conștiința prezenței Tale
și să mă bucur de Tine cât se poate de mult.
Acestea le cer și le doresc cu ardoare
de la Tine. Amin. (Sf. Petru Favre SJ)
