Luni, 31 martie 2025
Sf. Beniamin, diacon m.
Ioan 4,43-54: “Acolo era un funcţionar regal al cărui fiu era bolnav în Cafarnaum. Când a auzit acesta că Isus a venit din Iudeea în Galileea, a venit la el şi i-a cerut să coboare şi să-i vindece fiul, căci era pe moarte. Atunci, Isus i-a zis: «Dacă nu vedeţi semne şi minuni, nu credeţi!» Funcţionarul regal i-a zis: «Doamne, coboară înainte de a muri copilul meu!» Isus i-a zis: «Mergi, fiul tău trăieşte!» Omul a crezut în cuvântul pe care i l-a spus Isus şi s-a dus. Şi, iată, coborând, servitorii lui i-au ieşit înainte, spunându-i că fiul lui trăieşte! I-a întrebat deci la ce oră a început să-i fie mai bine, iar ei i-au spus: «Ieri, la ceasul al şaptelea l-a lăsat febra».Tatăl şi-a dat seama că în ceasul acela îi spusese Isus «fiul tău trăieşte». Şi a crezut el şi toată casa lui.”
Funcționarul regal vine la Isus cu o disperare omenească – teama de a-și pierde copilul. Nu cere o teorie teologică, ci o intervenție concretă. Isus îi răspunde nu printr-o minune vizibilă, ci printr-un cuvânt care cere credință: „Mergi, fiul tău trăiește!” Aici vedem un salt al credinței: omul nu mai insistă să-l vadă pe Isus atingându-l pe fiul său sau să fie prezent fizic acolo. Acceptă cuvântul lui Isus, pleacă și, pe drum, descoperă adevărul și puterea acestuia. Credința lui devine rodnică: nu doar că fiul său este vindecat, ci și întreaga sa casă ajunge la credință. Isus ne invită să credem în cuvântul Său înainte de a vedea minunea. În fața încercărilor vieții, ne regăsim adesea ca acel tată disperat. Ne dorim răspunsuri rapide, soluții vizibile, dar Isus ne cheamă la o încredere mai profundă: să mergem înainte chiar și atunci când nu vedem încă semnele concrete ale intervenției Sale.
Astăzi, Te întreb, Doamne: am eu credința de a merge pe drumul vieții, încrezător că Tu lucrezi chiar și atunci când încă nu văd rezultatul?
Rugăciune:
Dintru adâncuri strig către tine, Doamne,
Doamne, ascultă glasul meu!
Pleacă-ţi urechea ta la glasul rugăciunii mele!
Dacă te-ai uita la fărădelegi, Doamne,
Doamne, cine ar mai putea să stea [în faţa ta]?
La tine însă este iertare
şi ne temem de tine.
Eu nădăjduiesc în Domnul;
sufletul meu speră în cuvântul său. Amin. (Pslamul 130, 1-5)
