Luni, 24 martie 2025
Ss. Ecaterina a Suediei, călug.; Oscar Romero, ep., m.
Psalmul 42, 2-3: “Cum doreşte cerbul izvoarele de apă, aşa te doreşte sufletul meu pe tine, Dumnezeule.
Sufletul meu e însetat de Dumnezeu,
de Dumnezeul cel viu;
când voi veni şi voi vedea faţa lui Dumnezeu?”
Setea după Dumnezeu este una dintre cele mai profunde experiențe ale sufletului omenesc. Psalmistul exprimă această dorință arzătoare prin imaginea cerbului care caută izvoarele de apă, o metaforă a căutării noastre neîncetate după iubirea și prezența lui Dumnezeu. Sfânta Ecaterina a Suediei a trăit această sete în mod exemplar, dedicându-și viața rugăciunii, slujirii și pelerinajului către sfințenie.
Ecaterina, fiica Sfintei Brigita a Suediei, a înțeles că niciun bine pământesc nu poate potoli dorul după Dumnezeu. După moartea soțului ei, a renunțat la lume și s-a alăturat mamei sale la Roma, căutând cu ardoare „izvoarele de apă vie” ale harului. A trăit în sărăcie și încredere totală în providența divină, experimentând în viața ei realitatea cuvintelor psalmistului: „Sufletul meu e însetat de Dumnezeu, de Dumnezeul cel viu”.
Am această sete după Dumnezeu?
Rugăciune:
Trimite-mi lumina şi adevărul tău!
Ele să mă călăuzească,
să mă ducă la muntele tău cel sfânt
şi în lăcaşurile tale! Amin. (Pslamul 43)
