Sâmbătă, 22 martie 2025
Sâmbăta din săptămâna a 2-a din Postul Mare
Luca 15, 20-21: Şi, ridicându-se, a mers la tatăl său. Pe când era încă departe, tatăl l-a văzut, i s-a făcut milă şi, alergând, l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat. Atunci, fiul i-a spus: «Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta; nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău».
Când fiul risipitor se întoarce acasă, tatăl îl primește bucuros, cu brațele deschise. Oare nu este și Isus la fel cu noi? Ne așteaptă să ne întoarcem la El de fiecare dată când o luăm pe cărări greșite, drumuri întunecate și alei îndoielnice.
Poate uneori suntem ca fiul cel mare. Nu realizăm câte daruri ne-a dat și continuă să ne dea Tatăl, suntem geloși pe harurile celorlalți, nerecunoscători și nemulțumiți, alergând după iluzii ale fericirii, momente de bucurie falsă, de suprafață, efemeră…
~ Ce voi face azi să trăiesc în prezența lui Isus, să (re)încep drumul către Tatăl?
Rugăciune: „Isuse, vin înaintea Ta la începutul acestei zile. Îți privesc chipul și coasta străpunsă de suliță. Inima Ta rănită îmi vorbește despre iubirea lui Dumnezeu revărsată peste noi. Ia-mi, Doamne, și primește-mi inima: cuvintele de credință pe care le rostesc, faptele de dreptate pe care le voi face, bucuriile și suferințele mele. Când vin la masa Ta euharistică, primește darurile mele cu ale Tale pentru viața întregii lumi. La sfârșitul zilei, pune-mă alături de Maria, Mama Ta, și din dragoste pentru Ea primește-mă lângă Inima Ta. Amin.” (Inimi pe jar, pag. 24)
