Luni, 10 martie 2025
Sf. Simpliciu, pp.
Matei 25, 34-36: “Veniţi, binecuvântaţii Tatălui meu, moşteniţi împărăţia care a fost pregătită pentru voi de la crearea lumii! Căci am fost flămând, şi mi-aţi dat să mănânc, am fost însetat, şi mi-aţi dat să beau, am fost străin, şi m-aţi primit, gol, şi m-aţi îmbrăcat, bolnav, şi m-aţi vizitat, am fost în închisoare, şi aţi venit la mine!”
În săracul flămând, în străinul rătăcitor, în bolnavul singur, în întemnițatul uitat, Cristos se identifică cu cei mai vulnerabili. Prin acest pasaj, Isus ne arată că adevărata măreție a unui suflet nu se măsoară în putere sau glorie lumească, ci în a recunoaște prezența Lui în cei slabi și marginalizați.
Papa Francisc ne amintește adesea acest adevăr esențial:
“A sluji înseamnă a iubi. Și a iubi înseamnă a sluji cu inima deschisă și mâinile întinse spre cel în nevoie.”
Împărăția lui Dumnezeu nu este o promisiune îndepărtată, ci o realitate care începe aici și acum, în modul în care ne raportăm la ceilalți. Împărăția cerurilor este a celor care știu să iubească.
Îl recunosc pe Isus în cei aflați în suferință?
Rugăciune
Cuvinte veșnic, Fiule Unul-Născut al Tatălui,
învață-mă să fiu generos.
Învață-mă să-Ți slujesc așa cum Ți se cuvine,
să dăruiesc fără să mă gândesc la preț,
să lupt fără să iau seama la răni,
să trudesc fără să caut odihnă,
să muncesc fără să caut altă răsplată
decât aceea de a ști că împlinesc voia Ta. Amin. (Sfântul Ignatiu de Loyola)
