Miercuri, 19 februarie 2025
Sf. Mansuet
Marcu 8, 22-26: În acel timp, Isus împreună cu apostolii au venit la Betsaida, iar ei i-au adus un orb şi l-au rugat să-l atingă. Isus, luându-l de mână, l-a dus în afara satului; şi, punându-i salivă pe ochi, şi-a pus mâinile peste el şi l-a întrebat: “Vezi ceva?” Apoi, ridicându-şi ochii, a spus: “Văd oamenii ca nişte copaci; îi văd umblând”. Atunci şi-a mai pus o dată mâinile pe ochii lui, iar el a văzut clar şi s-a vindecat şi vedea toate lucrurile clar. Apoi l-a trimis acasă, spunându-i: “Să nu intri deloc în sat!”
Evanghelia de azi ne transmite un mesaj profund despre procesul în care Isus ne aduce în lumină și claritate.
Isus nu doar că i-a dat ochilor bărbatului capacitatea de a vedea, dar l-a condus și printr-un proces treptat. La început, bărbatul a văzut „ca niște copaci care umblă”, o viziune neclară, parțială. Însă, Isus a intervenit din nou și, după ce a pus o a doua dată mâinile peste ochii lui, acesta a văzut clar. A fost un act de vindecare care nu a fost instantaneu, dar care a adus în cele din urmă o viziune completă și adevărată.
Acesta este și modul în care Isus acționează în viața noastră: de multe ori, nu ne aduce în claritate dintr-o dată. Procesul de vindecare, de iluminare, poate fi gradual. Uneori, suntem ca acel bărbat care vede „ca niște copaci care umblă”, adică vedem doar parțial realitatea, dar Isus nu ne abandonează. El este alături de noi și ne conduce, pas cu pas, către o viziune mai clară asupra lumii și a voii Sale.
În plus, este important să observăm că Isus i-a spus bărbatului să nu se întoarcă în sat. Prin aceasta suntem chemați la a nu rămâne captivi în trecutul nostru sau în felul în care vedeam lucrurile înainte de întâlnirea cu El.
Îl rog pe Isus să aducă mai multă claritate în viața mea?
Rugăciune
Doamne, ajută-mă să pătrund în acea pace care constă în încredințarea vieții mele în mâinile Tale. Amin.
(Carlo Maria Martini SJ)
