Luni, 10 februarie 2025
Sf. Scolastica, fc. **
Genezei 1,1-4: “La început, Dumnezeu a creat cerul şi pământul. Pământul era neorânduit şi pustiu, şi întuneric era deasupra abisului, şi duhul lui Dumnezeu plutea deasupra apelor. Şi a zis Dumnezeu: «Să fie lumină!» Şi a fost lumină. Dumnezeu a văzut că lumina era bună şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric.”
În tradiția biblică, lumina este simbolul prezenței lui Dumnezeu, al revelației Sale și al mântuirii. Isus însuși este numit „Lumina lumii” (Ioan 8,12), iar noi suntem chemați să trăim în această lumină, să ieșim din întunericul păcatului și al confuziei.
Papa Benedict XVI aprofundează și mai mult acest simbolism în cartea sa “Începuturile creștinismului”, unde explică faptul că acest prim cuvânt al lui Dumnezeu – „Să fie lumină!” – este deja un anunț al venirii lui Cristos, „Lumina adevărată, care luminează pe orice om” (Ioan 1,9). Aceasta înseamnă că întreaga istorie a mântuirii este marcată de o progresivă manifestare a luminii divine, culminând în întruparea lui Cristos.
Unde am nevoie ca Dumnezeu să rostească din nou „Să fie lumină!” în viața mea?
Rugăciune
Doamne Isuse Cristoase, tu, care ești lumina,
de ce îngădui ca eu să rămân în întuneric?
De câte ori ador lumina,
și totuși, prefer întunericul;
slujesc adevărul și mă pierd în gânduri deșarte!
Luminează-mă cu lumina prezenței tale!
Tu, care ai dat vederea orbului din naștere, luminează-mă!
Tu, care l-ai vindecat pe lepros, curăță-mă!
Tu, care l-ai înviat pe Lazăr, reînnoiește-mă!
Tu, care i-ai eliberat pe cei trei tineri din foc, salvează-mă!
Tu ești Părintele luminii,
de la care vine orice lucru bun, orice dar perfect.
Tu ești izvorul vieții și autorul mântuirii veșnice. Amin.
