Joi, 6 februarie 2025
Ss. Paul Miki şi îns., m.**; Doroteea şi Teofil, m.
Marcu 6, 10-11: Apoi le-a spus: “Dacă intraţi într-o casă, rămâneţi acolo până când veţi pleca din locul acela, iar dacă nu veţi fi primiţi în vreun loc şi nu vă vor asculta, plecând de acolo, scuturaţi praful de pe picioarele voastre ca mărturie împotriva lor!”
Cuvintele de azi ne învață despre libertatea inimii în apostolat și despre respectarea alegerii celorlalți de a primi sau respinge mesajul Evangheliei.
Isus nu îi cheamă pe ucenici să forțeze credința în inimile celor care nu vor să o primească. Există un mare respect pentru libertatea oamenilor: dacă cineva refuză mesajul, apostolii trebuie să plece fără resentimente, doar scuturând praful de pe picioare. Acest gest simbolizează despărțirea de orice legătură inutilă cu un loc unde inima nu este deschisă lui Dumnezeu. Isus însuși a fost respins, nu doar de străini, ci chiar de ai săi (cf. In 1,11).
Suntem chemați să vestim Adevărul, dar convertirea nu este lucrarea insistenței omului, ci lucrarea harului lui Dumnezeu.
Ucenicii pleacă, dar Cuvântul rămâne. Poate că va încolți peste ani, în momentul în care sufletul omului va fi pregătit. Scuturarea prafului nu înseamnă o renunțare la speranță, ci un abandon în mâinile lui Dumnezeu.
De câte ori, în viața noastră de credință, nu rămânem legați de o durere, de o respingere, de un loc unde am fi dorit să fim primiți, uitând să ne scuturăm de praful inutil?
Rugăciune:
[…]
În această sărăcie
sunt cel mai bogat dintre toți.
Pentru că Tu nu ai nevoie de puterea mea,
nici de vocea mea,
nici de cuvintele mele.
Nu vrei să am putere, nici faimă.
Vrei doar să trăiesc prin Tine.
Dă-mi să fiu un atât de mare sărac
și să trăiesc doar pentru Tine.
Să nu am nici o dorință,
nici voință, nici o nevoie,
ci doar pe Tine.
Dacă Îți place să fii slăvit prin mine,
dă-mi voie să fiu martorul Tău
și să le vorbesc altora
că, în ciuda tuturor lucrurilor
și mai presus de toate,
Tu mă iubești.
(Fragment din “Martorul Tău” – Nikola Jurisič)
