Miercuri, 5 februarie 2025
Sf. Agata
Marcu 6, 2-3: Fiind zi de sâmbătă, Isus a început să înveţe în sinagogă şi mulţi dintre cei care îl ascultau se mirau, spunând: “De unde toate acestea? Şi ce este această înţelepciune care i s-a dat şi aceste minuni care se fac prin mâinile lui? Nu este oare acesta lemnarul, fiul Mariei?” Şi se scandalizau de el.
Nazaretul era un oraș mic, iar oamenii se cunoșteau între ei. Din acest motiv, ei nu puteau crede că Isus, „tâmplarul, fiul Mariei”, putea fi mai mult decât unul dintre ei. Prejudecățile lor i-au împiedicat să vadă adevărul. Și noi, uneori, judecăm oamenii după aparențe și riscăm să pierdem ceea ce Dumnezeu vrea să ne spună prin ei.
Oamenii din Nazaret au pierdut binecuvântările lui Dumnezeu din cauza necredinței lor. Evanghelia ne spune că Isus „n-a putut face nicio minune acolo, decât că și-a pus mâinile peste câțiva bolnavi și i-a vindecat” (Mc 6, 5). Aceasta ne amintește că Dumnezeu lucrează acolo unde este credință. Dacă vrem să vedem puterea lui Dumnezeu în viața noastră, trebuie să ne deschidem inimile, fără să-L limităm la așteptările noastre.
Limitez în vreun fel lucrarea lui Dumnezeu în viața mea prin așteptările pe care le am?
Rugăciune
Doamne, Dumnezeul meu, mă căiesc din toată inima de toate păcatele mele şi le urăsc mai presus de toate, pentru că prin ele am pierdut harul tău şi împărăţia cerului şi m-am făcut vrednic de pedeapsa veşnică a iadului; dar mai mult mă căiesc pentru că, păcătuind, te-am mâniat pe tine, Părintele meu, Mântuitorul meu şi Dumnezeul meu, atât de mare şi atât de bun. Pentru aceasta mă hotărăsc, cu ajutorul harului tău, să nu mai păcătuiesc şi să fug de orice prilej de păcat. Amin
