Miercuri, 22 ianuarie 2025
Sf. Vincențiu, Sf. Laura
Marcu 3, 4-6: Apoi le-a spus: “Este permis sâmbăta să faci bine sau să faci rău, să salvezi o viaţă sau să o pierzi?” Dar ei tăceau. Atunci, privindu-i cu mânie de jur împrejur, întristat din cauza împietririi inimii lor, i-a spus omului: “Întinde-ţi mâna!” El a întins-o şi mâna lui s-a vindecat.
Întrebarea pusă de Isus ar trebui să aibă un răspuns evident. Și totuși, „ei tăceau”. Această tăcere nu era una de reflecție sau smerenie. Era o tăcere a inimii împietrite, un refuz al răspunsului care ar fi dus la mărturisirea neputinței lor.
Această tăcere denotă un orgoliu religios, o povară fără compasiune, transformând omul bolnav într-un pretext pentru a-L acuza pe Isus.
În mijlocul tăcerii lor, Isus face un gest plin de semnificație: „Întinde-ţi mâna!” Este o poruncă simplă, dar plină de putere. Omul ascultă, își întinde mâna și este vindecat. Harul cere credință. Bolnavul a trebuit să asculte și să facă un pas al credinței, întinzând mâna.
Sunt gata să întind mâna la porunca lui Isus pentru a fi vindecat?
Rugăciune
“Permite-i lui Dumnezeu
să fie glorificat în tine și prin tine.
Miracolele nu fac obiectul unor
vremuri trecute și diferite,
nici sfințenia nu se adresează
doar unor oameni speciali.
Dumnezeu se bazează pe tine
și vrea să-și arate dragostea oamenilor
prin tine!
Îl vei lăsa?
El este pe cale să facă ceva măreț
prin tine chiar în această clipă!
Și tu? Ce aștepți pentru a fi vindecat?
Ce aștepți să devii sfânt?”
(Fragment din “Nu pot aștepta” – Nikola Jurišić)
