Miercuri, 15 ianuarie 2025
Sf. Arnold Janssen, Sf. Arsenie
Marcu 1, 35: “Dimineaţa, încă pe întuneric, sculându-se, Isus a ieşit şi s-a dus într-un loc retras şi se ruga.”
Aceasta imagine pe care ne-o prezintă evanghelia de astăzi se petrece dupa vindecarea soacrei lui Simon, atunci când “toată cetatea era adunată la uşă” pentru ca Isus să îi vindece și să-i elibereze. Deși extenuat, Isus nu neglijează rugăciunea, ba chiar „a ieşit şi s-a dus într-un loc retras”. Rugăciunea are nevoie de un cadru potrivit, de liniște. Mântuitorul a știut că în mijlocul mulțimii gălăgioase, în tumultul zilei, ar fi fost greu să se conecteze cu Tatăl.
Această retragere ne învață să căutăm momente de solitudine pentru rugăciune. De multe ori suntem prinși în iureșul vieții, iar zgomotul lumii ne împiedică să auzim glasul lui Dumnezeu. Într-o lume aglomerată și zgomotoasă, este vital să avem un „loc retras”, unde să putem vorbi cu Domnul.
Versetul ne îndeamnă să imităm exemplul lui Isus. Rugăciunea ar trebui să fie:
• O prioritate – să ne punem timp pentru Dumnezeu înainte de toate celelalte;
• În liniște – să ne retragem departe de zgomotul lumii pentru a-L auzi pe Domnul.
• Cu supunere – să acceptăm voia Lui în viața noastră.
Care este locul în care mă retrag pentru a mă adresa lui Dumnezeu, în liniște?
Rugăciune
Doamne, pot să aștern fiecare zi în fața Ta exact așa cum este,
căci am primit-o de la Tine însuți,
fiecare zi cu lumina sa lăuntrică,
fiecare zi cu înțelesul ei,
fiecare zi și puterea de a o tolera,
simpla sa familiaritate care devine umbra vieții Tale veșnice.
Amin.
Karl Rahner SJ
