Luni, 13 ianuarie 202
Sf. Ilarie, ep. înv. *
Marcu 1,16-20: “Trecând pe lângă Marea Galileii, i-a văzut pe Simon şi pe Andrei, fratele lui Simon, aruncând năvodul în mare, căci erau pescari. Isus le-a spus: «Veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni». Lăsând îndată năvoadele, l-au urmat. Şi, mergând puţin mai departe, i-a văzut pe Iacob, fiul lui Zebedeu, şi pe Ioan, fratele lui, reparându-şi năvoadele în barcă. El i-a chemat îndată, iar ei, lăsându-l pe tatăl lor, Zebedeu, în barcă, împreună cu zilierii lui, s-au dus după el.”
Imaginează-te pe malul mării, alături de Simon, Andrei, Iacob și Ioan. Observi activitatea lor zilnică: pescuitul. În mijlocul acestui ritm obișnuit, Isus pășește și le adresează o chemare neașteptată: „Veniți după mine și vă voi face pescari de oameni.” Simon și Andrei lasă năvoadele – simboluri ale siguranței și rutinei lor. Iacob și Ioan lasă inclusiv familia, o decizie și mai grea pentru cultura vremii lor. Papa Benedict al XVI-lea a meditat de multe ori asupra chemării lui Isus și asupra semnificației răspunsului nostru la această invitație. Chemarea lui Isus este întotdeauna personală, adresată fiecărei persoane în mod unic. În cartea sa „Isus din Nazaret” și în alte texte, el vorbește despre modul în care Cristos nu cheamă mase, ci fiecare suflet în parte. El îți cunoaște numele, te privește în inima ta și îți arată vocația unică pe care doar tu o poți împlini.
Unde mă cheamă Isus acum?
Rugăciune
Doamne, tu care ai binevoit să mă chemi pe calea cea îngustă care duce la viaţă, dă-mi harul să nu mă abat, să nu mă îndepărtez de ea, să nu-mi fie teamă de tine, să nu mă împotrivesc ţie şi să nu te resping ci să doresc planul tău de iubire, să rămân în ascultare, să mă las atras de el, să-l înţeleg, să-l doresc, să-l obţin, să mă bucur, să-l realizez, să perseverez până la sfârşit, să-ţi fiu recunoscător pentru veşnicie împreună cu Maria, slujitoarea ta fidelă. Amin.
