A spera înseamnă a reîncepe – Ioan Botezătorul
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Mulţi dintre voi se află aici, la Roma, ca “pelerini ai speranţei”. Începem în această dimineaţă audienţele jubiliare de sâmbătă, care vor să primească şi să îmbrăţişeze în mod ideal pe toţi cei care, din toate părţile lumii, vin să caute un nou început. De fapt, Jubileul este un nou început, posibilitatea pentru toţi de a reporni de la Dumnezeu. Cu Jubileul se începe o viaţă nouă, o etapă nouă.
În aceste sâmbete aş vrea să evidenţiez, de fiecare dată, vreun aspect al speranţei. Este o virtute teologală. Şi în latină virtus înseamnă “forţă”. Speranţa este o forţă care vine de la Dumnezeu. Speranţa nu este o obişnuinţă sau o trăsătură a caracterului – pe care o avem sau n-o avem -, ci o forţă de cerut. De aceea ne facem pelerini: venim să cerem un dar, pentru a reîncepe pe drumul vieţii.
Urmează să celebrăm sărbătoarea Botezului lui Isus şi asta ne face să ne gândim la acel mare profet al speranţei care a fost Ioan Botezătorul. Despre el Isus a spus ceva minunat: că este cel mai mare dintre cei născuţi din femeie (cf. Lc 7,28). Aşadar, înţelegem de ce atâţia oameni mergeau la el, cu dorinţa unui nou început, cu dorinţa de a reîncepe. Şi Jubileul ne ajută în asta. Botezătorul apărea într-adevăr mare, apărea credibil în personalitatea sa. Aşa cum noi astăzi trecem prin Poarta Sfântă, tot aşa Ioan propunea să se treacă prin fluviul Iordan, intrând în Ţara Promisă aşa cum se petrecuse cu Iosue prima dată, a reîncepe, a primi pământul de la capăt, ca prima dată. Surorilor şi fraţilor, acesta este cuvântul: a reîncepe. Să ne punem asta în cap şi să spunem toţi împreună: “a reîncepe”. Să spunem împreună: a reîncepe! [toţi repetă de mai multe ori]. Iată, nu uitaţi asta: a reîncepe.
Însă Isus, imediat după acel mare compliment, adaugă ceva ce ne face să ne gândim: “Căci eu vă spun: nimeni dintre cei născuţi din femeie nu este mai mare decât Ioan; însă cel mai mic în împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el” (v. 28). Speranţa, fraţilor şi surorilor, este în întregime în acest salt de calitate. Nu depinde de noi, ci de împărăţia lui Dumnezeu. Iată surpriza: a primi împărăţia lui Dumnezeu ne duce într-o nouă ordine de măreţie. Lumea noastră, noi toţi avem nevoie de aceasta! Şi noi ce trebuie să facem? [Toţi: “A reîncepe!”]. Nu uitaţi asta.
Când Isus rosteşte acele cuvinte, Botezătorul este în închisoare, plin de întrebări. Şi noi purtăm în pelerinajul nostru atâtea întrebări, pentru că sunt mulţi “Irozii” care încă mai contrastează împărăţia lui Dumnezeu. Însă Isus ne arată calea nouă, calea Fericirilor, care sunt legea surprinzătoare a evangheliei. Aşadar, să ne întrebăm: Am înăuntrul meu o adevărată dorinţă de a reîncepe? Gândiţi-vă, fiecare dintre voi: Înăuntrul meu, vreau să reîncep? Am voinţa de a învăţa de la Isus cine este cu adevărat mare? Cel mai mic, în împărăţia lui Dumnezeu, este mare. Pentru că noi trebuie… [Toţi: “Să reîncepem!”].
Aşadar, învăţăm de la Ioan Botezătorul să credem din nou. Speranţa pentru casa noastră comună – acest Pământ al nostru atât de abuzat şi rănit – şi speranţa pentru toate fiinţele umane se află în diferenţa lui Dumnezeu. Măreţia sa este diferită. Şi noi să reîncepem de la această originalitate a lui Dumnezeu, care a strălucit în Isus şi care acum ne angajează să slujim, să iubim frăţeşte, să ne recunoaştem mici. Şi să-i vedem pe cei mici, să-i ascultăm şi să fim glasul lor. Iată noul început, acesta este jubileul nostru. Şi atunci noi trebuie… [Toţi: “Să reîncepem!”]. Mulţumesc.
* * *
În sfârşit gândul meu se îndreaptă spre tineri, spre bolnavi, spre bătrâni şi spre noii căsătoriţi. Vă încurajez să trăiţi bine anul Jubileului, care oferă posibilitatea de a lua din tezaurul de har şi de milostivire încredinţat Bisericii de Dumnezeu. Şi dragi fraţi, dragi surori, să ne rugăm pentru pace. Să nu uităm niciodată că războiul este o înfrângere, mereu! Să ne rugăm pentru ţările aflate în război, ca să vină pacea.
Şi pentru toţi binecuvântarea mea!
Franciscus
sursa:ercis.ro